Before We Vanish

Trei entități extraterestre ajung pe Pământ într-o misiune de recunoaștere, ca prolog al unei invazii. Luând în posesie ființele umane, acestea lasă în urmă devastare psihologică și spirituală. 

Kiyoshi Kurosawa – regizorul filmelor „Tokyo Sonata“ și „Journey to the Shore“ – reinventează filmul SCI-FI despre contactul extraterestru prin prisma unei povești umane întrețesute cu dragoste și mister. „Before we vanish“ a fost vizionat la Cannes 2017 și apreciat la fel ca multe alte producții ale regizorului japonez. Acesta folosește ca de obicei extrem de eficient elementele genului thriller, împletindu-le realist în în povestea SCI-FI a filmului.

După o absență de o săptămână, Shinji (Ryuhei Matsuda) revine acasă într-un mod misterios și afișează un comportament total schimbat. Înainte de dispariție, relația pe care o avea cu soția sa Narumi (Masami Nagasawa) fusese extrem de proastă, însă acum Shinji este mult mai calm și mai bun. Un fenomen ciudat va fi remarcat în oraș și în curând soția sa va descoperi că Shinji este într-adevăr altcineva. Sarcina lui și a celorlalți doi trimiși pe Pământ este să să studieze rasa umană. Ei își încurajează subiecții să gândească și să simtă, să formuleze concepte și idei.

Jucat în întregime cu o notă de satiră politică absurdă, sfârșitul filmului atinge o coardă romantică și nu în ultimul rând lasă senzația unei adaptări Manga, punând în valoare scenariul bizar scris de către Tomohiro Maekawa. Kurosawa este unul dintre acei regizori pentru care fiecare cut dezvăluie spații interesante, neașteptate, în care trebuie să găsești ceva ascuns. Puțini regizori cunosc atât de bine instrumente de exprimare și știu să se jongleze atât de bine vizual așa cum o face Kiyoshi Kurosawa. Atmosfera este bine creată, iar tensiunea sporește treptat. Stilul regizoral al lui Kurosawa a fost comparat cu cel al lui Stanley Kubrick și Andrei Tarkovski. Kiyoshi Kurosawa:

Această producție poate fi clasificată ca fiind un thriller science-fiction, ceea ce o face extrem de rară printre filmele japoneze în ultimii ani. Am vrut să-mi încerc mâna la acest gen de ceva timp și descoperirea poveștii unice a lui Tomohiro Maekawa mi-a permis să fac asta în cele din urmă.

Despre scenaristul Tomohiro Maekawa:

Născut în 1974 în Kashiwazaki, Tomohiro Maekawa a înființat compania de teatru Ikiume în 2003 și a scris și regizat toate piesele companiei. Numele de Ikiume presupune obținerea de imagini din cealaltă lume [viața de apoi] cât încă suntem încă în viață. Acesta este este conceptul teatral al lui Maekawa. El a atras atenția în lumea teatrului cu lucrări care combină elemente de science fiction, horror și ocultism în moduri unice care aduc un sentiment de fantastic în viața de zi cu zi.

Tomohiro Maekawa scrie despre extratereștrii care ucid și apoi controlează ființele umane, scrie despre lumi care nu sunt nici Rai nici Iad, despre mașini care pot călători în timp sau pot rescrie evenimente din trecut și alte elemente bizare. Acest dramaturg și scenarist japonez cu o cariera ascendentă în teatru creează o lume unică cu propria sa viziune asupra naturii umane.

Am citit o mulțime de cărți despre budism și am fost atras de filosofia Zen. Când am călătorit în jurul țării pe motocicletă, m-am oprit adesea la templele locale puțin cunoscute. Am putut să dorm acolo în aer liber și am avut adesea ocazia să vorbesc cu preoții. Nu de puține ori aceștia m-au impresionat cu adevărat cu ceea ce mi-au povestit. Mi-a plăcut, de asemenea, arhitectura budistă și arta budistă și am descoperit că sculpturile și templele din budismul tantric sunt deosebit de interesante, de aceea veți găsi în continuare lucruri de genul acesta care apar frecvent în piesele mele.

De asemenea, am simțit din totdeauna o afinitate pentru scriitorii American Beat Generation și față de mișcarea lor de anti-cultură…..

Privind înapoi, eram cu siguranță eram un copil căruia îi plăceau poveștile cu monștrii și fantome. La școala primară la care am mers, veche de 110 ani, am avut parte de o mulțime de astfel de povestiri. Era plin de fantome ce bântuiau acolo așa că am editat o ziar care se numea „Ghost”. Interesul și preferința mea pentru aceste lucruri sunt cu siguranță baza „lucrărilor mele de astăzi….

Religia preia locul acolo unde știința încetează sau tărâmurile inexplicabile sunt explicate prin doar prin logica ocultă a diavolului și a blestemelor. Asta nu înseamnă oare că poți să-ți folosești imaginația și să-ți creezi propriile explicații pentru lucrurile pe care știința nu le poate justifica? De aceea, când am format compania noastră Ikiume, am vrut să creez lucrări în care să introduc o mulțime de interpretări proprii despre ceea ce lumea găsește în general ca fiind misterios.

Am crezut și cred și astăzi că aceasta este o formă de scriere cu adevărat aventuroasă și plină de satisfacții. M-am gândit că ar fi grozav să pot scrie lucruri care să-i facă pe oameni să spună: Da, aceasta este o explicație sau o interpretare ciudată, însă posibilă. Cu alte cuvinte, îmi place să scriu povești pe care să le pot umple cu minciuni credibile. Îmi place să scriu despre lucruri imaginare pe care să le pot conecta însă cu realitatea obiectivă și lumea reală.