Bazilica San Pietro din Vatican, centrul unei lumi fascinante

Desi este cel mai mic stat din lume, atat ca populatie, cat si ca numar de locuitori, Vaticanul reprezinta centrul catolicismului, un loc de pelerinaj pentru credinciosi, dar si un obiectiv turistic pentru vizitatorii din intreaga lume. Si asta pentru ca e greu sa nu ramai impresionat de maretia catedralei San Pietro, inima orasului-stat, de statuile care o impodobesc, de gradinile ingrijite si cladirile ornamentate cu migala.

Vaticanul reprezinta o mica enclava in Roma, invelita confortabil intre zidurile puternice ale cetatii eterne. Pazit de armata proprie, Garda Elvetiana, Vaticanul isi primeste cu bucurie turistii curiosi, veniti sa admire colectia sa generoasa de capodopere artistice, aflata pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO.

Am vizitat Vaticanul acum vreo trei ani, in timpul vacantei de o saptamana din capitala Italiei. Pasionata de viata si opera lui Michelangelo, abia asteptam sa pasesc pe treptele uneia dintre cele mai mari biserici din lume si sa vad celebra Pieta live.

Asadar, intr-una dintre frumoasele zile de sfarsit de octombrie ale vacantei mele romane, am luat autobuzul spre Vatican, dupa un mic dejun consistent, gata sa urc oricate scari va fi nevoie pentru a admira Roma de pe cupola catedralei San Pietro. M-am bucurat de soarele bland de toamna, gandindu-ma ca voi putea face niste fotografii foarte reusite. De la castelul Sant’ Angelo, mergand pe Via della Conciliazione, mi-a aparut in fata bazilica San Pietro, mai impunatoare decat in orice fotografie sau documentar TV. Am inspirat adanc si am intrat in Piata San Pietro.

Piata San Pietro a fost proiectata de arhitectul Gian Lorenzo Bernini, in perioada 1656 – 1667 si este formata din doua parti: un spatiu sub forma de trapez si altul de forma eliptica, inconjurat de patru randuri de coloane, al caror numar total se ridica la 284. Acestea au in varf 140 de statui ale unor sfinti. Centrul pietei este marcat de linii, iar aici se afla un obelisc egiptean inalt de peste 25 de metri, cu o cruce in varf, avand de-o parte si de alta cate o fantana.

Despre Piata San Pietro se poate spune ca este un fel de biserica in aer liber, deoarece aici credinciosii se strang pentru a participa la liturghiile celebrate de insusi papa. Dupa cateva poze cu fantanile si trecut in revista statuile cocotate deasupra coloanelor, mi-am indreptat atentia spre bazilica.

Vazuta de jos, catedrala nu se impune neaparat prin inaltime. Din punctul asta de vedere, mult mai impresionante sunt Catedrala Sf. Stefan din Viena sau Domul din Milano, ca sa dau doar doua exemple. Insa la bazilica San Pietro te izbesc distinctia si nobletea constructiei, coloanele masive si demnitatea cu care isi inalta cupola spre cer.

Constructia bazilicii actuale a inceput in anul 1506, pe locul unde, anterior, se afla o alta biserica mai veche. Se spune ca sub bazilica se afla mormantul Sfantului Apostol Petru. Finalizarea edificiului a avut loc in anul 1612, in vremea papei Paul al V-lea, iar bazilica a fost sfintita 14 ani mai tarziu. Catedrala ocupa o suprafata totala de peste 15.000 de metri patrati, avand forma unei cruci latine cu lungimea de 186 de metri. Poate gazdui cifra impresionanta de 60.000 de perosoane, iar cupola se ridica pana la o inaltime de 119 metri.

La realizarea catedralei San Pietro au contribuit mai multi artisti renumiti, care si-au pus cate o picatura din geniul si inspiratia lor creatoare in aceasta constructie, o adevarata opera de arta. Donato Bramante, Michelangelo, Carlo Maderno si Gian Lorenzo Bernini sunt doar cativa dintre artistii celebri care si-au lasat amprenta asupra personalitatii bazilicii.

Fatada este opera a arhitectului Carlo Maderno care a finalizat-o in anul 1614. Are o lungime de 114,69 metri si o inaltime de 48 metri, fiind caracterizata de o insiruire de coloane si pilastri in stil corintic, deasupra carora este pozitionata o cornisa masiva cu un fronton central si o balustrada pe care se ridica 13 statui, fiecare de aproape 6 metri inaltime. Statuia centrala il reprezinta pe Iisus Mantuitorul, iar celelalte, pe Ioan Botezatorul si 11 dintre apostoli (statuia sfantului Petru se gaseste in interiorul bisericii, avand in vedere importanta sa: este considerat primul papa). In partea inferioara, se afla cinci intrari, deasupra carora sunt situate noua ferestre, dintre care trei prevazute cu balcoane. Cu ocazia sarbatorilor de Paste si de Craciun, precum si imediat dupa alegerea sa, papa iese la fereastra centrala, de unde rosteste binecuvantarea urbi et orbi in mai multe limbi. Daca mai tineti deschis televizorul de sarbatori, cu siguranta ca ati auzit acest mesaj, caci este transmis in toata lumea.

Cupola a fost realizata de Michelangelo care, din anul 1547, s-a ocupat de intregul proiect al bazilicii. Dupa moartea acestuia, in 1564, conducerea lucrarilor a fost preluata de Giacomo Della Porta, elev al lui Michelangelo, care a finalizat constructia cupolei in 1590, in timpul pontificatului papei Sixt al V-lea. Turla bazilicii San Pietro poate fi zarita din numeroase locuri din Roma, fiind un bun punct de reper. Forma sa inconfundabila se zareste inclusiv pe gaura cheii din Piata Cavalerilor de Malta, printre arbustii toaletati special.

Stiam ca toti turistii se inghesuie sa viziteze bazilica, mai ales ca accesul este liber, asa ca m-am pregatit sufleteste sa astept minute bune pentru a intra. Din fericire, nu a fost nevoie, pentru ca nu era cine stie ce coada, probabil pentru ca se apropia ora pranzului si vizitatorii se indreptau deja spre restaurante. Am trecut repede si de detectorul de metale, iar apoi am intrat in catedrala.

Daca exteriorul vi s-a parut impresionant, atunci pregatiti-va sa ramaneti cu gura cascata cand ajungeti in interior. Aici domina albul, griul si auriul, ca intr-un peisaj ceresc, iar oriunde iti arunci privirea dai de ornamente bogate. N-am stat sa numar cu exactitate zecile de statui, monumente, altare si elemente decorative din interiorul bazilicii San Pietro, insa da, chiar sunt multe. Foarte multe. Din marmura, bronz sau travertin, aurite sau simple, statuile expresive pare ca au viata in ele. Ai senzatia ca te tintuiesc cu privirea, iscondindu-ti curioase chipul (sau, poate, pacatele? :D). Altarul principal al papilor, deasupra caruia se ridica un baldachin urias, din bronz, inalt de 29 metri, e in ton cu grandoarea bazilicii.

Desigur, n-am uitat de Pieta, capodopera lui Michelangelo. Nici nu as fi avut cum sa o ratez, avand in vedere gloata de turisti care erau stransi in fata ei, cu aparatele de fotografiat mergand non-stop. Am fost dezamagita de vederea acestei statui, atat de frumoasa in fotografii si asa de trista in realitate, surghiunita intr-un colt, ascunsa dupa un perete de sticla si impresurata de vizitatori curiosi.

Pentru ca interiorul s-a dovedit a fi un pic cam prea somptuos pentru gusturile mele, dupa o scurta „plimbare” prin catedrala, mi-am indreptat pasii spre poarta de acces catre cupola.

Pana in varf, sunt peste 550 de trepte, in total. Turistii mai… lenesi pot lua liftul pana la nivelul acoperisului, sarind peste 320 de scari, insa de acolo nu exista alt mijloc de a ajunge pe cupola, decat urcand un sir de scari inguste, care parca nu se mai termina. Claustrofobii ar trebui sa aiba mare grija pe aceasta portiune. Daca in prima parte treptele sunt largi, luminoase, ele se fac din ce in ce mai mici cu cat te apropii de varf. Insa merita 100%! Dupa ce scapi de intuneric si iesi pe balconul cupolei, ramai pur si simplu mut de uimire. Panorama asupra Vaticanului, dar si a Romei, este spectaculoasa. De aici, se vad foarte bine piata, castelul Sant’ Angelo, podurile peste Tibru si, desigur, omniprezentul Vittoriano. Am admirat si parti din gradini, palcuri de copaci, acoperisuri si ziduri solide, toate alintate de soare.

Coborand cu picioarele pe pamant, la propriu si la figurat, mi-am incheiat si vizita in Vatican. N-am tinut mortis sa vizitez Muzeele Vaticanului si nici n-as fi avut cum, pentru ca ziua aleasa de mine pentru a vedea cetatea sfanta s-a nimerit sa fie in apropierea datei de 1 noiembrie, adica „Ziua tuturor sfintilor” in calendarul catolic, o sarbatoare importanta, cand muzeul era inchis. Oricum, la cat de multe statui, fantani si cladiri sunt de vazut pe strazi, ce sens ar fi avut ca, aflata pentru prima data la Roma, sa ma inchid intre patru pereti, fie ei acoperiti de opere de arta?

Vizita la Vatican s-a incheiat cu o plimbare pe stradutele adiacente cetatii, unde am mancat o pizza delicioasa intr-un mic restaurant. Am ramas cu gandul la Vatican si la povestea micului stat papal. Nu am vrut sa intru in cotroversele iscate de aceasta lume plina de mistere a Vaticanului, insa este clar ca istoria si legendele din jurul ei atrag ca un magnet turistii, indiferent de convingerile religioase.