Bronsita acuta reprezinta inflamatia acuta a bronhiilor si/sau bronhiolelor, avind etiologie infectioasa – virala sau bacteriana (mai rar) – cu evolutie sezoniera primavara si toamna. Desi se apreciaza ca fiecare individ prezinta 2-3 episoade pe an, majoritatea se trateaza empiric, la domiciliu, doar 25% dintre pacienti solicitind consult medical.
Virusurile cele mai frecvent implicate sunt: Influenza A si B, Corona si Rinovirusurile. Dintre bacterii, cele mai frecvente sunt: Mycoplasma pneumoniae, Chlamidia pneumoniae si Bordetella pertusis.
Aparitia bronsitei este legata de factorii de mediu, astfel frigul afecteaza mecanismele de aparare locala, iar aerul uscat si incalzit creste viscozitatea secretiilor, ambele ducind in final la favorizarea dezvoltarii virusurilor. Un rol important il prezinta agresivitatea (virulenta) agentului patogen – care este crescuta in cazul epidemiilor – precum si statusul imun al organismului.
La indivizii imunocompetenti, bronsitele sunt cel mai frecvent urmarea unor faringite sau rinofaringite. Simptomele constau in cefalee (durere de cap), mialgii (durere musculara), febra, rinoree (curgerea nasului). La circa 3 zile de la aparitia acestora debuteaza tusea, initial seaca, apoi productiva cu expectoratie purulenta, insotita de durere toracica.
Diagnosticul se precizeaza pe baza acuzelor pacientului, pe prezenta congestiei mucoasei orofaringiene (constatate de catre medic in timpul examinarii), iar pulmonar prezenta ralurilor (zgomote supraadaugate, determinate de stagnarea secretiilor si/sau datorate spasmului musculaturii netede a bronhiilor).
Tratamentul, cel mai frecvent se efectueaza la domiciliu (nu necesita spitalizare), intr-o camera bine aerisita, cu umiditate crescuta. Febra raspunde rapid la antiinflamatoare nesteroidiene, iar tusea se trateaza cu anititusive. Acestea devin contraindicate daca tusea se complica cu expectoratie. Antibioticele sunt recomandate daca simptomele nu se amelioreaza dupa 5 zile de tratament (sus mentionat). Se folosesc ampiciline, cefalosporine de generatia a 2-a, administrate empiric, 7 zile.
Bronsita cronica reprezinta afectiune inflamatorie a bronhiilor mari si mici caracterizata prin prezenta tusei productive trei luni/ an (consecutiv sau alternativ), minim doi ani consecutiv. Cea mai frecventa cauza de dezvoltare a bronsitei cronice este fumatul, urmat de expunerea la noxe (atmosferice, profesionale sau casnice), infectii frecvente virale si/sau bacteriene (Haemophilus influenzae, streptococus pneumoniae), predispozitia familiala.
Exista descrise mai multe forme de bronsita cronica: simpla, mucopurulenta, si BPOC (bronhopneumonia obstructiva cronica).
Manifestarile clinice constau in prezenta tusei cu caracterele descrise mai sus, la care se poate adauga dispneea (greutatea in respiratie) data de obstructia cailor aeriene (prin spasmul musculaturii netede, prezenta secretiilor, sau combinatia celor doua). Diagnosticul se pune pe istoricul pacientului, (examenul clinic nu aduce elemente sugestive – normal sau pot fi prezente raluri), examenul sputei (pentru identificarea germenilor implicati), spirometrie (pentru cuantificarea gradului de obstructie bronsica), eventual radiografie (in cazul prezentei complicatiilor).
Tratamentul prezinta doua componente: profilactica si curativa. Tratamentul profilactic consta in vaccinarea sezoniera (toamna), prin cabinetele medicilor de familie, antigripal si (optional) antipneumococic. Tratamentul curativ include medicamente bronhodilatatoare administrate inhalator (in functie de valorile inregistrate la spirometrie), simptomatice (expectorante – sirop sau tablete) si antibiotice administrate empiric sau in functie de antibiograma. Util este si drenajul postural (la recomandarea unui kinetoterapeut) pentru eliminarea mai usoara a secretiilor.
