Tetris nu cerea prea multe explicații. Piesele cădeau, tu încercai să completezi liniile. Snake era și mai direct: mișcai șarpele, adunai punctele de pe ecran și încercai să nu intri în propriul corp.
Multe jocuri vechi puteau fi înțelese după câteva minute. Uneori fără să citești nimic.
Jocurile de azi pornesc adesea de la idei la fel de simple, dar peste ele apar niveluri, obiecte de deblocat, monede virtuale, evenimente sezoniere, misiuni zilnice și moduri alternative.
Jocul de bază nu e neapărat mai greu. Doar că în jurul lui se întâmplă mult mai multe.
Jocul se termina când pierdeai
În arcade, limita era destul de clară. Intrai în joc, strângeai puncte și, mai devreme sau mai târziu, pierdeai. Poate mai băgai o fisă și încercai încă o dată.
Acasă, ideea a rămas mult timp la fel de ușor de urmărit. Un joc de curse putea avea mai multe mașini și trasee, dar tot trebuia să ajungi primul. Un joc de cărți digital păstra, în mare, regulile celui de pe masă.
Azi, sfârșitul unei partide nu mai înseamnă neapărat că ai terminat și cu jocul.
Poate ai primit experiență pentru următorul nivel. Poate ai deblocat un obiect. Mai e o provocare zilnică, o recompensă pentru mâine sau un sezon care se încheie peste două săptămâni.
Și uite așa, jocul devine și locul unde îți verifici progresul.
Aceeași idee, cu mai multe straturi
Se vede bine la genurile care există de mult timp.
Un joc de curse încă îți cere să treci linia de sosire înaintea celorlalți. În jurul cursei pot exista însă upgrade-uri, clase de vehicule, niveluri pentru jucător, cosmetice și evenimente cu reguli proprii.
Jocurile de cărți au mers într-o direcție asemănătoare în mediul digital. Regulile unei mâini pot rămâne simple, dar apar colecții, rarități, misiuni sau clasamente.
Uneori toate astea dau un motiv bun să revii. Alteori trebuie să înveți câteva denumiri înainte să pricepi ce se întâmplă pe ecran.
Complexitatea s-a mutat parțial din joc în jurul jocului.
Chiar și rolele au primit reguli noi
Diferența se vede surprinzător de bine la jocurile de tip slot.
Mașinile mecanice timpurii aveau role fizice și puține simboluri. Ideea se înțelegea repede.
La cele mai noi sloturi, ecranul poate ascunde mult mai multe mecanisme: multiplicatori, simboluri care dispar și sunt înlocuite într-o cascadă, runde bonus sau reguli care se schimbă temporar. În cazul sistemelor cu cascading reels, simbolurile unei combinații câștigătoare dispar, sunt înlocuite, apoi jocul verifică din nou rezultatul.
Au apărut și scurtături spre unele dintre funcțiile secundare. Jocurile cu funcția cumpara speciale oferă acces direct la o funcție „specială” fără ca ea să fie declanșată prin jocul obișnuit. Modul exact diferă de la un titlu la altul.
Un joc simplu poate ajunge astfel să aibă destul de multe lucruri de explicat în jurul ideii de bază.
Și promoția poate deveni încă un joc
Aceeași tendință apare și în afara jocului propriu-zis. Conturile, recompensele și promoțiile pot avea mecanisme separate.
În septembrie, MrBit are o ediție Fortune Wheel bazată pe o roată care oferă un rezultat după rotire. E o idee vizuală veche, cunoscută de mult, mutată într-o interfață online.
Într-un astfel de sistem, jocul principal nu mai este singurul lucru care cere atenție. Mai există meniuri, recompense, evenimente și funcții care trăiesc în jurul lui.
Când ai intrat pentru o partidă și ai găsit trei meniuri
Mai multe funcții pot ține un joc interesant mai mult timp. Pot adăuga varietate și pot rupe monotonia atunci când nu vrei să repeți aceeași partidă la nesfârșit.
Dar fiecare strat cere puțină atenție.
Un meniu în plus. O monedă de înțeles. Un sezon de urmărit. O funcție care trebuie explicată.
Asta schimbă și felul în care înveți jocul. La Tetris puteai începe aproape imediat și pricepe restul din mers. În multe jocuri actuale, primele minute sunt ocupate de ferestre care îți arată ce mai poți deschide, strânge sau activa.
Uneori funcțiile noi chiar ajută. Alteori ai intrat pentru o partidă și, înainte să începi, ai verificat deja trei meniuri.
