Creierele noastre ravnesc la bani cu aceeasi neuroni cu care tanjesc la sex. Un profesor de neurologie si psihologie de la Universitatea Stanford, Brian Knutson, a facut o descoperire neasteptata: creierele noastre ravnesc la bani cu aceeasi neuroni cu care tanjesc la sex. In plus, aceeasi neuroni sunt implicati si in placerea oferita de cocaina.

Knutson a folosit un imagistica fMRI, care poate sa detecteze care zone din creier sunt active atunci cand este realizata o anumita activitate, pentru a studia ce se intampla in creierele unor studenti voluntari, in timp ce acestia de jucau de-a bursa. Ce se intampla in creierelor lor? Sangele era transportat cu frenezie in centrul placerii din creier, ceea ce indica o activitate sporita aici.

Knutson a concluzionat ca placerea oferita de orgasm, “high”-ul dat de cocaina, si emotia data de cumpararea de actiuni sunt guvernate de aceeasi retea neuronala. In plus aceste circuite primare ale placerii pot, si deseori chiar se-ntampla, sa depaseasca in importanta functionarea cortexului frontal care guverneaza gandirea rationala. Cu alte cuvinte, dorinta de a avea mai multi bani de multe ori ii impinge pe oameni la gesturi nebunesti, la fel ca si dorinta de sex sau de droguri.

Aceasta descoperire este remarcabila dat fiind ca ea contrazice unul dintre cele mai pretuite idealuri de pe Wall Street – ideea ca atunci cand vine vorba de bani, logica este cea mai importanta, ca investitiile sunt facute in mod rational si nu sub impulsul sentimentelor. Aceasta idee este si baza teoriei economice a asteptarilor rationale pentru care Robert Lucas a primit premiul Nobel in economie in 1995.

In conformitate cu teoria lui Lucas, profesor de economie la Universitatea Chicago, oamenii iar alegeri economice pe baza tuturor informatiilor pe care le au si invata din greselile lor. Prin urmare, asteptarile lor despre viitor sunt, ca medie, corecte.

Studiul lui Knutson pare sa contrazica ipotezele lui Lucas. Cu toate acestea, nu arata ca inclusiv concluziile acestuia ar fi gresite – aceste concluzii, sau cel putin cele mai multe dintre ele, au probabil o alta justificare de baza.

La celalalt capat al spectrului economic este Daniel Kahneman, care a castigat premiul Nobel pentru economie in 2002 pentru realizarile sale in domeniul finantelor (mai exact “neurofinantelor”). El a incercat sa combine teoria economica clasica cu psihologia.

“Neurologii reprezinta viitorul val in lumea finantelor”, spune Kahneman. “Daca doresti sa-ti maximizezi intelegerea, indiferent daca faci parte din lumea academica sau din comunitatea investitorilor, va trebui sa tii cont de ei.”

Ceea ce Kahneman si alti spera este ca, studiind creierul investitorilor de succes comparativ cu activitatea cerebrala a celor care nu au succes, sa poata sa inteleaga in ce consta cheia succesului in acest domeniu si ca in cele din urma sa puna la punct medicamente care sa poata creste abilitatile de investitor ale cuiva. Aceasta idee poate parea absurda insa ei argumenteaza ca, din punct de vedere fundamental, toate activitatile mentale sunt procese chimice si neurologice – prin urmare, ele pot fi, cel putin in principiu, sa fie imbunatatite cu ajutorul medicamentelor. De exemplu, un fenomen psihic precum depresia, care multa vreme a fost considerat a fi eminamente “spiritual” s-a dovedit a avea o baza bio-chimica. In plus, oamenii suferind de depresie pot fi ajutati de anumite medicamente precum Prozac.

Cu toate acestea, multi economisti considera ca fenomenele bursiere sunt niste fenomene haotice. Prin urmare, studierea atat a pattern-urilor care apar la bursa, cat si studierea creierelor investitorilor sunt inutile pentru a face predictii despre ce se va intampla.