Unul dintre cei trei copii ai lui Loki de catre o giantesa (jotunn ) pe nume Angrboda, Fenrir joaca un rol imperativ, desi scurt, in mitologia nordica. Un lup de o dimensiune si o putere remarcabile, Fenrir are o poveste majora inregistrata in saga nordice, totusi aceasta poveste singulara picteaza o imagine a vitejii pentru un zeu si un semn de moarte pentru ceilalti. Fenrir, din nefericire pentru AEsir si Vanir, s-a dovedit a fi unul dintre multele semne prefigurative ale sfarsitului lumii nordice: Ragnarok.
Potrivit Edda in proza a lui Snorri Sturluson, povestea lui Fenrir incepe, ca orice poveste, cu nasterea lui improbabila si teribila. Cand s-a nascut Fenrir (numit si Fenrisulfr ), impreuna cu ceilalti frati ai sai, marele sarpe Jormungandr si femeia cu parul negru Hel, AEsir din Asgard, s-au adunat pentru a discuta ce sa faca cu aceste trei fiinte foarte periculoase – toate acestea au fost profetite. pentru a ajuta la distrugerea viitoare a cosmosului nordic. Hel a fost trimis la Niflheim, o locatie asemanatoare conceptului crestin de Iad, un loc foarte rece si intunecat, in timp ce Jormungandr a fost trimis in mare, pentru a ramane scufundat pana la sfarsitul zilelor. Fenrir a pus insa o problema mult mai periculoasa. In timp ce Hel si Jormungandr puteau fi alungati, Fenrir crestea cu o viteza rapida si in curand a devenit un jotunn printre lupi, parca. Pentru a-l proteja pe AEsir de dimensiunea lui si de soarta teribila pe care stiau ca va veni intr-o zi, au decis ca Fenrir trebuie sa fie tinut.
Continand Lupul
Trei tipuri diferite de lanturi, sau legaturi, au fost create inainte ca zeii sa reuseasca sa inchida lupul. Primul se numea Leyding. Nu a durat mult, cand o lovitura puternica a lui Fenrir a rupt lantul. A doua incercare de lant era de doua ori mai puternica decat Leyding si era cunoscuta sub numele de Dromi; desi lui Fenrir i-a luat mai mult sa se rupa, a avut aceeasi soarta ca si primul. Pana la a treia incercare, zeii au stiut ca au nevoie de abilitati mai mari decat ale lor. Odin, seful principal al AEsirului, le-a transmis piticii din Svartalfaheimr, tara elfilor negri. Acesti pitici intunecati traiau in subteran si erau in cea mai mare parte rautaciosi, dar totusi au fost de acord sa creeze un lant suficient de puternic pentru a impiedica lupul urias sa scape. Piticii i-au oferit curand lui Odin Gleipnir, o catusa formata din sase ingrediente mitice: sunetul picioarelor unei pisici, radacinile unui munte, tendintele unui urs, barba unei femei, suflarea unui peste si scuipatul unei pasari. Cu aceste sase ingrediente – se presupune ca nu mai exista astazi datorita acestei proceduri – lantul rezultat a fost la fel de neted ca o panglica, dar la fel de puternic pe cat ar fi fierul pentru muritori. Cand lantul urma sa fie pus pe Fenrir pe insula Lyngvi, chiar si lupul se indoia de capacitatea lui de a scapa. Si cand zeii l-au determinat sa incerce sa se elibereze, Fenrir a cerut o demonstratie de buna-credinta inainte de a permite sa i se puna asupra lui.
Zeul legii si al dreptatii, Tyr a facut un pas inainte si si-a pus mana in gura lupului, singurul zeu al lui AEsir suficient de curajos pentru a se risca pentru binele intregului. Abia atunci Fenrir s-a lasat inlantuit din nou, incitarea fiind o tactica la fel de reusita ca si curajul lui Tyr. Fiecare incercare pe care a facut-o lupul pentru a fi eliberat s-a dovedit a fi zadarnica. Furios pentru esecul sau si pentru capacitatea zeilor de a-l prinde in capcana, Fenrir i-a rupt mana lui Tyr. Usurat ca Fenrir a fost legat, cu exceptia lui Tyr, desigur, AEsir a trecut in bucla snurul lui Glepinir Gelgja printr-o lespede de piatra masiva numita Gjoll si l-a ancorat cu o stanca mare cunoscuta sub numele de Thviti, legand efectiv Fenrir permanent intr-un singur loc. Urletele necrutatoare ale lupului au facut ca o sabie sa fie impinsa intre falci, manerul tinandu-i gura larga, tacandu-l pana la vremea lui Ragnarok. Atunci si numai atunci Fenrir va vedea libertatea. Tremurarea pamantului si dezradacinarea muntilor l-ar sfasia pe Gleipnir, dezlantuind lupul pe Odin, permitandu-i sa-l inghita intreg pe seful zeilor.
Sfarsitul lui AEsir
Acesta ar fi inceputul sfarsitului AEsirului. Edda in proza dicteaza ca cei doi fii ai lui Fenrir, Skoll si Hati Hrodvitnisson, ar urma sa calce pe urmele tatalui lor, inghitind soarele si respectiv luna, distrugand stelele si toata esenta timpului. Abia dupa ce s-ar fi intamplat toate acestea, Fenrir va fi ucis de fiul lui Odin, Vidarr. Falcile lui Fenrir, care au fost tacute atat de mult timp, aveau sa fie in cele din urma sfasiate de piciorul lui Vidarr care ii intindea gura. La scurt timp dupa, lumile AEsir aveau sa fie consumate si o noua lume avea sa apara in locul ei.
Desi povestile din religia antica nordica se intind pe secole, aceasta poveste este singura care mentioneaza pertinenta personajului lui Fenrir. Lupul si-a petrecut viata inchis pe o insula departe de alte fiinte, tinuta in inchisoare pana cand destinele zeilor nu au mai putut fi impiedicate. Cu toate acestea, povestea lui este una importanta de spus, deoarece rolul sau este cel mai emotionant dintre cei ai colegilor sai de familie. Tatal sau Loki este cel care va conduce jotunns si fortele Niflheim impotriva AEsir in timpul Ragnarok, iar fratele sau Jormungandr a carui lovire il va elibera pe Fenrir de Gleipnir. Dar Fenrir este cel care il va ucide insusi pe capetenia zeilor si pentru asta, Fenrir va fi mereu amintit.
