De-a lungul veacurilor lungi ale istoriei noastre colective, zeii si zeitele au fost venerati, venerati si temuti . Mitologia antica din intreaga lume este plina de zeitati care au insuflat uimire si teama in inimile adeptilor lor. Aceste fiinte puternice, intruchipand adesea fortele primare ale naturii si ale existentei umane, detineau stapanire asupra vietii si mortii, razboiului si pacii, haosului si ordinii.
Astazi, ne adancim in povestile celor mai infricosatoare zece zei din mitologia antica, ale caror nume ar putea sa provoace teroare in inimile muritorilor.
1. Zeus, Suveranul Tunetor
Zeus, regele zeilor greci, a domnit suprem de pe scaunul sau inalt de pe Muntele Olimp. Trasnetul si controlul asupra vremii l-au facut o zeitate formidabila si adesea manioasa. Ca zeu al tunetului si al fulgerelor, furtunile lui erau atat maiestuoase, cat si terifiante. Oamenii credeau ca depind de mila lui pentru ca recoltele lor fie sa esueze, fie sa reuseasca si, astfel, muncesc din greu pentru a-l linisti. Si cand depinzi de cineva pentru viata si bunastarea ta – sigur iti vei teme si de el.
In calitate de conducator al Muntelui Olimp, Zeus a prezidat consiliul divin al zeilor si zeitelor, luand decizii importante si mentinand ordinea intre zeitati. Acesta este un alt factor care l-a facut un zeu venerat in Grecia antica. Zeus era o zeitate complexa, cunoscuta atat pentru intelepciunea sa, cat si pentru temperamentul sau rapid. El ar putea fi drept si corect in judecatile sale, dar ar putea fi si impulsiv si razbunator atunci cand este furios. De exemplu, miturile ne spun cum Zeus l-a pedepsit pe Prometeu prinzandu-l legat de o stanca unde un vultur ii manca ficatul in fiecare zi, doar pentru ca acesta sa se regenereze in fiecare noapte si dureroasa incercare sa se repete la nesfarsit. Mania acestei zeitati marete era notorie.
2. Thor, Marele Atacant
Thor, zeul nordic al tunetului, a manuit ciocanul sau puternic, Mjolnir, cu o forta de neegalat. El i-a aparat pe zei de giganti si alte amenintari, iar zgomotul tunetului se credea a fi vuietul carului sau. Destul de des, Thor a fost portretizat ca un zeu plin de duh si plin de umor. Dar chiar si asa, era temut de departe, atat de oamenii care il venerau, cat si de dusmanii sai legendari.
Thor putea stapani vremea, strigand tunete si furtuni. Vechiul nordic care il venera, stia ca recoltele lor puteau fi distruse de furtuni vicioase de vara. Ei credeau ca astfel de furtuni erau produsul maniei lui Thor si au facut tot posibilul sa-si linisteasca zeul manios. Adesea, modalitatea de a-l potoli era sacrificiul – uneori uman, alteori animal. Si totusi, furtunile de vara au tot revenit…
3. Sekhmet, Leoaica furiei
In Egiptul antic, Sekhmet era o zeita vicioasa a razboiului si a distrugerii. Adesea infatisata ca o leoaica, ea a adus ciume si ciuma asupra dusmanilor ei, fara a lasa loc milei. Vechii egipteni erau bine cunoscuti pentru zeii lor puternici si adesea fara mila. Sekhmet a fost unul dintre cei mai de temut din intregul panteon. Sekhmet a fost asociat in primul rand cu razboiul, distrugerea si vindecarea si, prin urmare, era atat o forta protectoare, cat si distructiva. In mod curios, dusmanii Egiptului Antic se temeau cel mai mult de Sekhmet. Stiind ca faraonii egipteni au intrat in lupta cu protectia ei, armatele inamice s-au ascuns de frica. Ea a fost imaginata ca o infricosatoare jumatate femeie/jumatate leoaica care va sfasie randurile inamice si va aduce moarte si ciuma. Cu toate acestea, sabiile si topoarele egiptenilor au fost cele care au adus moartea si o leoaica nu a aparut niciodata.
4. Hades, Marele Domn al lumii interlope
Hades, conducatorul lumii interlope in mitologia greaca antica, a inspirat teama pentru rolul sau in judecarea sufletelor si intunericul vietii de apoi. Taramul lui era invaluit in mister, iar muritorii nu indrazneau sa-i rosteasca numele. Lumea interlopa, denumita adesea „Casa lui Hades” sau „Hades”, era locul in care sufletele decedatilor mergeau dupa moarte. Nu a fost un loc de chin etern precum conceptul crestin al Iadului, ci mai degraba un taram in care sufletele existau intr-o stare de umbra, mistica.
In ciuda asocierii sale cu moartea, Hades nu era in mod inerent rau sau rauvoitor. Pur si simplu isi indeplinea rolul de conducator al vietii de apoi si de gardian al mortilor. Dar Hades era temut pentru legatura lui cu moartea si umbrele lumii interlope. In mod firesc superstitiosi, grecii antici nici nu doreau sa-i rosteasca numele. Desigur, mai exista si teama de temperamentul sau infricosator si capacitatea lui de a pedepsi crunta. Un mit mentioneaza cum Hades l-a condamnat pe Sisif sa rostogoleasca un bolovan urias pe un deal abrupt, doar pentru ca acesta sa se rostogoleasca inapoi in jos cand se apropia de varf, fortandu-l sa o ia de la capat, repetand ciclul pentru vesnicie.
5. Infricosatoarea zeita Kali, Mama Intunecata
Kali, o zeita hindusa a distrugerii si transformarii, a lovit teroarea cu aspectul ei infricosator. Purta un colier cu capete taiate si avea o limba care picura sange, simbolizand ferocitatea ei. Kali este o zeitate puternica si complexa in hinduism, intruchipand atat aspectele distructive, cat si cele transformatoare ale divinului. Ea reprezinta inevitabilitatea timpului, dizolvarea ego-ului si ciclul etern al vietii, mortii si renasterii. Devotatii ei cred ca invocarea ei poate ajuta la eliberarea de ciclul nasterii si mortii si la eliberarea spirituala (moksha).
Cei care o urmeaza pe Kali ii cauta binecuvantarile pentru protectie, inlaturarea obstacolelor si distrugerea fortelor negative din viata lor. Ei stiu ca ea este binevoitoare, dar si foarte distructiva si, prin urmare, se tem de ea si o respecta mereu. Un mit unic ne spune cat de feroce si puternic a fost Kali. Mitul este acela al cuceririi ei pe demonul Raktabija. Demonul Raktabija a dat nastere clonelor sale cu fiecare picatura de sange care a lovit pamantul. Ceilalti zei l-au chemat pe Kali sa ajute dupa ce au reusit doar sa faca o armata de clone Raktabija. Ne temandu-se de nimic, Kali l-a impiedicat pe Raktabija sa se cloneze, band fiecare picatura din sangele lui varsat. Apoi – ea l-a decapitat.
6. Ares, Zeul Razboiului
Ares, zeul grec al razboiului, s-a bucurat de haosul si violenta luptei. Natura lui impulsiva si insetata de sange a facut din el o zeitate de temut pe campul de lupta. Ares era fiul lui Zeus, regele zeilor, si al Herei, regina zeilor. Avea o sora, Eris, care era zeita conflictului. Desi Ares nu era la fel de venerat ca alti zei, el a avut o prezenta in practicile religioase grecesti antice, in special in zonele asociate cu razboiul. Soldatii se temeau de el si vor munci din greu pentru a-i castiga favoarea. Unele orase aveau temple dedicate lui Ares, unde soldatii aduceau sacrificii inainte de a intra in lupta, cautandu-i favoarea si protectia. Oamenii obisnuiti, neobisnuiti cu razboiul, se temeau foarte mult de el din cauza legaturii sale cu varsarea de sange. Pentru ei, el era simbolul aspectelor distructive si brutale ale razboiului.
7. Tiamat, Haosul Primordial
In mitologia babiloniana, Tiamat era o zeita primordiala a haosului, luand forma unui dragon monstruos. Ea a purtat razboi impotriva zeilor mai tineri, simbolizand fortele haosului si distrugerii. Una dintre cele mai infricosatoare zeitati antice, ea este o figura centrala in mitul creatiei babiloniene, cunoscut sub numele de Enuma Elish, unde este si antagonistul principal. Ea este descrisa ca adunand o armata de monstri si creaturi haos pentru a lupta impotriva zeilor mai tineri condusi de Marduk, care a fost ales ca campion al lor.
Batalia dintre Tiamat si Marduk este o tema centrala in mit si culmineaza cu o confruntare apriga. Marduk o invinge in cele din urma pe Tiamat, impartindu-si corpul in doua si folosind o jumatate pentru a crea cerurile si cealalta jumatate pentru a forma Pamantul. Tiamat reprezinta fortele haosului si dezordinei din univers, care trebuie sa fie supuse si controlate pentru ca creatia si ordinea sa prevaleze. Babilonienii se temeau foarte mult de ea, dar o respectau si ei, pentru ca stiau ca distrugerea si haosul sunt parti fundamentale ale fiecarei existente.
8. Tezcatlipoca, Schimbatorul de forma
Tezcatlipoca, un zeu aztec, a fost asociat cu soarta si vrajitoria. El aparea adesea ca un jaguar, raspandind frica si haos. Imprevizibilitatea lui l-a facut o zeitate cu adevarat infricosata. O zeitate semnificativa in mitologia azteca, numele sau se traduce prin „Oglinda fumegatoare” sau „Oglinda obsidiana”. Tezcatlipoca este adesea descris cu o oglinda sau un scut care reflecta fata observatorului, simbolizand capacitatea acestuia de a dezvalui adevarata natura a indivizilor si a lucrurilor. El a jucat un rol dublu in mitologia azteca. El a fost atat un zeu creator, cat si o forta distructiva, simbolizand natura ciclica a existentei. Inchinarea lui implica adesea sacrificii umane, deoarece aztecii credeau ca sangele victimelor sacrificiului este necesar pentru a-i linisti pe zei si a asigura supravietuirea lumii. Deci, nu este chiar surprinzator sa stii ca i s-a temut. La urma urmei, fiecare zeu care doreste sange uman merita sa fie temut.
9. Angra Mainyu, Spiritul Rau Zoroastrian
Angra Mainyu, cunoscuta si sub numele de Ahriman, intruchipeaza raul in zoroastrism. El se opune lui Ahura Mazda, zeul luminii si al bunatatii si reprezinta intunericul, haosul si toate lucrurile distructive. Zoroastrismul este o religie dualista, adica postuleaza o lupta fundamentala intre fortele binelui (Ahura Mazda) si raului (Angra Mainyu). Acest dualism este la baza credintelor si cosmologiei zoroastriene. Astfel, Angra Mainyu este descrisa ca intruchiparea haosului, distrugerii si inselaciunii. El este responsabil pentru raspandirea haosului, a suferintei si a minciunii in intreaga lume. Mai mult, se crede ca el a creat o multime de spirite rele si demoni pentru a-l ajuta in eforturile sale de a submina bunatatea si ordinea stabilite de Ahura Mazda. Si, fiind responsabil pentru diferitele forme de suferinta, moarte si nenorocire din lume, acest Dumnezeu este cu siguranta temut de adeptii acestei religii foarte vechi.
10. Surt, uriasul de foc din Ragnarok
Surt, un gigant de foc in mitologia nordica, este destinat sa aduca Ragnarok, sfarsitul profetizat al lumii. El manuieste o sabie in flacari si conduce fortele de distrugere in batalia finala apocaliptica. Conform profetiilor nordice, in timpul Ragnarok, Surt va conduce gigantii de foc (fiii lui Muspel) intr-o lupta finala impotriva zeilor si a dusmanilor lor. Se spune ca are o sabie in flacari care emite caldura intensa si lumina orbitoare si este unul dintre cei mai de temut dintre gigantii de foc. In timpul Ragnarok, Surt si legiunile sale de giganti de foc vor pleca din taramul de foc Muspelheim, tara focului, pentru a se angaja in lupta cu zeii. Aceasta confruntare va avea ca rezultat distrugerea cosmosului. Flacarile lui Surt vor inghiti lumea, facand-o sa se scufunde sub mare si totul va fi mistuit de foc. Din aceasta cauza, multi credinciosi obisnuiti se temeau chiar si de mentionarea lui Surt sau a oricaruia dintre gigantii sai. Fiind cel care a provocat moartea tuturor zeilor nordici, Surt este cu siguranta o figura mitologica de temut.
Pentru a induce frica in credinciosi
Acesti zei si zeite antice, cu puterile lor formidabile si naturile adesea capricioase, au servit ca amintiri ale aspectelor imprevizibile si incontrolabile ale lumii naturale si ale conditiei umane. Ele au fost adesea asociate cu aspecte ale lumii naturale si ale existentei umane care au fost atat uimitoare, cat si terifiante, reflectand natura complexa si multifateta a mitologiilor antice.
