Vestea buna e ca Stieg Larsson nu e Dan Brown, e scriitor. Vestea proasta e ca nu are finetea lui Umberto Eco, iar “Trilogia Millenium” nu insumeaza pleiada de informatii mistico-culturale rasfirate elegant in “Pendulul lui Foucault“. Dar, sa ramanem din tot acest inventar cu vestea buna: faptul ca o carte bine scrisa, in care autorul cocheteaza discret si cu teoria conspiratiei, a reusit sa devina un best-seller veritabil, pozitionat mult peste siropoasele scenarii Browniene din Codul absolut neliterar al lui da Vinci, este un semn pozitiv pentru calitatea mondiala a lecturii.
Asadar, nu pierdeti timpul daca cititi una dintre cele mai vandute carti ale anului trecut: “Trilogia Millenium“, trei volume cu intriga politista scrise de un jurnalist predestinat sa devina romancier. Stieg Larsson (1954-2004) a murit la putin timp dupa ce si-a predat editorului cele trei carti si nu a mai apucat sa-si vada succesul literar. Poate ca si acest scenariu de viata a contribuit la popularitatea fara cusur a Trilogiei sale, dar, cu siguranta, doar o poveste nu era suficienta pentru a se contura un destin.
“Barbati care urasc femeile”
Primul volum al seriei Millenium este si cel mai literar dintre cele trei carti. “Barbati care urasc femeile” este o carte scrisa cu o mare doza de fler artistic, iar localitatea “Hedestad“, un teritoriu inventat de Larsson, este supremul succes al scriitorului suedez. Aici, in acest loc mirific, cu peisaje de basm, au loc evenimente odioase, crime teribile care te duc rapid cu gandul din “Hedestad” in anticul Hades. Firul politist al intrigii curge sanatos pana in punctul in care sunt dezvaluite misterele povestirii. In acest moment totul devine previzibil, iar unele explicatii sunt mult prea simpliste pentru ca, la acest capitol, cartea sa poata concura cu rivalii genului. Arthur Conan Doyle, Edgar Wallace, Agatha Christie raman si peste veacuri autori mult mai ingeniosi…
Teoria conspiratiei adusa la zi
Al doilea volum, “Fata care s-a jucat cu focul“, este singurul policier clasic din aceasta serie. Actiune si adrenalina suta la suta, suspansul si misterul conducand in zbor cititorul spre finalul criptic al cartii, final care te duce imediat cu gandul la cel de-al treilea volum al trilogiei. Acesta, “Castelul din nori s-a sfaramat“, continua seria actiunilor alerte din primele doua volume, dar introduce mult mai consistent elemente de teoria conspiratiei care par extrem de actuale in lumina politicilor practicate in Europa dupa 9/11. Finalul e unul deschis, dar cu happy end, semn ca intr-o tara ca Suedia principiile democratice functioneaza, iar binele invinge intotdeauna erorile sistemului.
Blomkvist vs. Salander
Interesant, cel mai bine conturat personaj al Trilogiei nu este eroul principal, detectivul Mikael Blomkvist (un alter-ego al autorului), ci pustoaica Lisbeth Salander, dupa al carei tipar sunt convins ca vor mai aparea in curand zeci de personaje din ce in ce mai apropiate de variantele lor reale, mai ales ca deja comuniunea om-computer e pe cale sa se implineasca in era internetului.
Marketing literar
In Romania “Trilogia Millennium” s-a vandut in peste 100.000 de exemplare (pe plan mondial s-a vandut din 2004 si pana acum in peste 47 de milioane de exemplare) si a avut parte de critici pozitive, unele totusi mult prea sfruntate pentru a nu se demasca singure ca facand parte dintr-o premeditata actiune de marketing. Si pentru ca veni vorba de marketing: suedezii au stiut sa profite din plin de succesul mondial al cartilor lui Stieg Larsson, reusind sa-si promoveze, pe langa acesta, o serie de scriitori de gen care incep sa prinda din ce in ce mai bine pe piata mondiala a cartii.
Stieg Larsson – “Trilogia Millenium”Volumul 1: “Barbati care urasc femeile”Volumul 2: “Fata care s-a jucat cu focul”Volumul 3: “Castelul din nori s-a sfaramat”Volumele au aparut in romana la Editura Trei, in traducerea Elenei-Maria Morogan.
