Cuvantul „carnaval” deriva din italiana si inseamna „a scoate carnea” sau „a-ti lua ramas bun de la carne”. Se sarbatoreste inainte de Postul Mare.

Carnavalul este acea petrecere nebuna in care poti fi, pentru o perioada scurta de timp, orice vrei sa fii. Etimologic vorbind, si conform Academiei Regale Spaniole, termenul „ carnaval ” provine din italianul „ carnevale ” si acesta din latinescul „ carnem levare ”. In ambele cazuri, cuvantul este format din „carne” (carne) si verbul „levare” (a indeparta), asa ca poate fi tradus literal ca „a scoate carnea”; desi ar fi mai corect sa-l interpretam ca „luand ramas bun de la carne”. Aceasta sarbatoare este tipica tarilor cu traditie crestina si este strans legata de anotimpul Postului Mare. In prezent s-a raspandit in aproape intreaga lume si ies in evidenta cazurile din Rio de Janeiro (Brazilia) sau Santa Cruz de Tenerife (Spania).

Evul Mediu european s-a caracterizat prin controlul si difuzarea enorma a Bisericii Catolice in viata politica si privata a tuturor claselor sociale. In timpul Postului Mare, de exemplu, populatia trebuia sa respecte un post impus voluntar si un celibat de acelasi tip in cele 40 de zile corespunzatoare. Carnavalul a aparut tocmai ca o modalitate de a aduna puteri inaintea Postului Mare. Sarbatoarea, cu caracter popular, s-a axat pe tinerea de banchete mari centrate pe consumul de carne si sa se lase purtati de alte tipuri de excese, de natura sexuala in multe cazuri, care le-au epuizat poftele si le-au permis sa reziste in perioada Postului Mare. . Sensul „la revedere de la carne” se referaatat hrana, cat si corpul uman, doua dintre ispitele la care s-a renuntat.

Originea sa pare sa aiba doua surse probabile in cadrul Imperiului Roman. Prima este Saturnalia, din care deriva actualul Craciun, o sarbatoare in care romanii organizau petreceri, banchete si orgii pentru a comemora ziua zeului soare. A doua sursa ar fi Lupercalia (Valentine), un festival in care regulile morale au devenit mai laxe si relatiile sexuale erau frecvente. In plus, zeilor se faceau sacrificii de animale, iar in timpul ritualului, barbatii erau deghizati  in piei de animale.

Aceste festivitati au fost adaptate crestinismului pe masura ce religia Bisericii s-a raspandit si legatura lor cu carnavalul actual nu poate fi vazuta decat in ​​mici detalii. Cu toate acestea, adevarata inflorire a acestui festival a avut loc in Evul Mediu in toata Europa, dar mai ales in Italia. Carnavalul era sarbatorit inainte de inceperea Postului Mare, o sarbatoare religioasa in care trebuia respectat postul propriu si abstinenta sexuala, astfel incat scopul sau era sa ofere oamenilor de rand o ultima bucurie inainte de penitenta impusa.

Carnavalul obisnuia sa tina trei zile si in ele se celebrau mari banchete cu carne si mancaruri bogate in grasimi pentru ca oamenii sa prinda putere inainte de post. In orasul Koenigsberg (actualul Kaliningrad), macelarii au defilat 440 de kilograme de carnati in timpul unui carnaval. Dar, asa cum am spus deja, Postul Mare insemna si sa ne luam ramas bun de la carnea ca corp, de la relatiile sexuale. In Franta, studiile istorice arata ca sezonul de carnaval a produs mai multe conceptii decat oricare altul din an si este foarte probabil ca aceasta sa fi fost o practica comuna in restul Europei.

In secolul al XVII-lea, carnavalul de la Venetia a capatat o splendoare deosebita datorita ornamentatiei sale elaborate, iar folosirea mastilor a devenit din ce in ce mai comuna. Acestea au permis sa se lase deoparte distinctiile sociale si ca nobilimea se putea amesteca liber cu oamenii de rand. O alta posibila utilizare a acestor masti a fost, tocmai, ascunderea identitatii si a nu sti cine era „pacatosul”.