Pentru poeta Florina Zaharia, taramul cuvintelor este semanat cu mii de intelesuri, de sentimente, de cautari, de gasiri, de disperari, de uimiri… A publicat: „goala pe strazi” Ed.Eminescu, Bucuresti, Premiul Uniunii Scriitorilor (Filiala Iasi) pentru debut; „possssssster”, 1999, Ed. Prier, Craiova, Premiul Nichita Stanescu; „alextandru – manuscris de mangaiat”, 2001, Ed. Cartea Romaneasca, Bucuresti; „nueuflorina”, 2004, Ed. Vinea, Bucuresti; „1863 – 1894 asteptarea fara brate”, 2007, Ed. Opera Magna, Iasi, Premiul Hyperion; „eua”, Ed. Paralela 45, Pitesti, 2010; “Bandagebody”, Editura FCA, 2011; “manifestrup”, Editura Tipo Moldova, Iasi, 2011. Membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, a publicat in reviste de cultura din tara: „Convorbiri literare”, „Poezia”, „Cronica”, „Bucovina Literara”, „Luceafarul”, „Contemporanul – ideea europeana”, „Citadela”, „Oglinda literara”, „Dacia literara”, „Vatra”, „Ateneu”, s.a. A coordonat numeroase proiecte culturale, dintre care amintim doar cateva: cArtESENTE, colectia de poezie, 2011; „Galati, orasul scrie, orasul citeste” carti postale (2009 / 2011); „Blues Poems, o felie de poezie” – Ziua Poeziei, 2010; „Festivalul de Film Digital „Future Movie”, coordonator pe Galati, 2010; „Film si literatura”, 2008 – 2011. In prezent este redactor-sef al revistei Dunarea de Jos din cadrul Centrului Cultural Dunarea de Jos Galati. Va invit sa o cunoasteti !
1. Care este cea mai veche amintire a ta, legata de litere, cuvinte, poezie?
„Mama, eu ce sunt?”„Pai tu ce-ai vrea sa fii?”„Prietena si apa”.Si raspunsul a ramas acelasi, spre disperarea parintilor, si pentru musafirii care ma intrebau „ce vrei sa te faci cand vei fi mare?”. Faptul ca as vrea sa devin „prietena si apa” starnea zambete si grimase, uneori comentarii colorate si fastacite. Abia in adolescenta am inceput sa inteleg consternarea celor care primeau raspunsul meu. Imi amintesc personaje si situatii care duc la aceasta intamplare atat de indepartata, cu parinti si copilarie.Nu stiu cata poezie exista in aceasta relatare dar acum sunt convinsa ca exista o anumita autonomie a inconstientului: spuneam toate astea cu mult inainte de a avea o constiinta a eului, erau deci ceea ce sunt si acum: exteriorizari sufletesti vii.Da, chiar imi place amintirea asta.Si imi mai amintesc cum ma rugam de un om de zapada sa doarma cu mine.
2. Cine a avut cea mai mare influenta asupra vietii tale literare?
Momentul cand am cotrobait dupa mine si am inceput sa descopar cate un plamanas, un genunchi, un deget, o talpa, un gand, o mirare, pleoapele si vederea, tamplele si mersul, cititul si muzica. Apoi cartile, cartile, cartile.
3. Ce anume te obsedeaza (la nivel ideatic, etc)?
Uneori nu mai fac deosebire intre frica si obsesie. Nu-i asa ca-si dau mana la un moment dat? Ma obsedeaza ca stau cu mainile-n san cand intunericul creste in jurul meu si ma acopera, ma obsedeaza teama ca stiu dinainte lucrul asta. Ma obsedeaza ca nu mai e nimic de facut cu intunericul. Cand te trezesti e tot acolo. Si daca incerci sa te trezesti din nou, acelasi rezultat. Cum sa nu ma obsedeze?
4. Ai primit numeroase distinctii inca de la debut. Care este recunoasterea care ti-a dat aripi si te-a motivat cel mai mult?
Se stie, am mai spus-o: nu cred in premii. M-au entuziasmat cand eram pustoaica, uneori chiar mai sunt pentru ca ma bucura orice trambitare de nume si prenume, dar revin repede cu picioarele pe pamantul gros si negru, plin de mal.Nu ma intereseaza decat emotia si privirea pe care o provoc celor care intra in scrisul meu. Simt unde gresesc si vad monstruos ce ma opreste din drum.In rest, lucrez intruna la aripi, poate-poate zborul meu va fi mai sus si mai sus.
5. Ce te scoate din sarite?
Nesimtirea si tupeul. N-ai cum sa te lupti cu asa ceva. Nici daca ies din mine nu sunt mai breaza, nici daca folosesc mastile celor mai crase ignorante, nu am sansa de salvare. Uneori mai prind cate-un colac de salvare trimis de ascutimea disciplinei mele interioare dar nu dureaza mult. Deznodamantul e acelasi: lacrimi cremoase (protectie de zi si noapte pentru fata). Si mai e ceva: prinsa in capcana lui „a face ce-ti place” trebuie sa suport si sa ma amestec cu tot felul de personaje care nu vor intelege niciodata cine sunt si ce fac.
6. Poeta Florina Zaharia obisnuieste sa isi faca vreun bilant la sfarsit de an? Crezi ca este util un astfel de demers?
Ma bucur cand lucrez la o idee. Cand o dezvolt pana la limitele teribilismului. Ma bucur cand reusesc asta. Sunt foarte serioasa cand finalizez un proiect. Si luptele mele sunt cele mai frumoase fisuri in zilele si noptile insomniilor, cand ar trebui sa numar de zor cate am realizat si sa strig in gura mare cate as mai putea sa fac dar nu se merita. Am avut momente cand numaratul m-a speriat atat de rau incat l-am linistit cu o perfuzie si-un somn adanc.
7. In decembrie ai participat la cea de-a XIII-a editie a Galelor Apler unde s-a dezbatut „Criza mondiala si industria editoriala din Romania”. In ce directie crezi ca se indrepta acum poezia de la noi?
Unele voci poetice ar spune ca dac-ar avea o directie, n-ar mai fi poezie…Depinde foarte mult de cum va fi inteleasa literatura si cum va fi poetizat adevarul de catre generatia tanara. Oare Titu Maiorescu ce ar fi avut de zis?
8. Privind in timp, care a fost cel mai frumos cadou (nu neaparat ceva material) primit de-a lungul timpului?
Cel mai frumos dar este ceva de nedescris, desi ar trebui sa gasesc cele mai frumoase cuvinte pentru o descriere meritata: o iubire neconditionata si tacuta. Cum ai putea sa descrii continuarea unui gand pe care tu il incepi si cineva reuseste sa-l prinda si sa-l faca sa creasca? In ce cuvinte ai putea sa spui multumesc pentru florile gasite dimineata in loc de stergatoare la masina? Sau cum ai putea sa povestesti despre gropile din jur astupate in fiecare zi cu un zambet?
9. Ai prieteni in lumea literara?
Lumea mea literara e plina de prieteni. Dar „experientele impreuna” le-am simtit separat. Le-am trait in noi insine. Si ne-a placut sa ne trezim din vis numai in vis, nu in alte contexte.
10. Care este orasul de care ti se face dor mereu?
Orice oras pe care nu l-am vazut imi provoaca un gol, sunt peisaje intregi de goluri, tinuturi carora as putea sa le dau nume si ochi, sa se adune unele pe sub altele, sa se depuna miliardele de goluri si sa-mi faca o rama. Cam asa arata dorul de ceva, nu?
