Este complicat pentru ca Rishi Sunak, un prim-ministru al carui stapanire asupra puterii pare sa scada la fiecare pas, este un lider in timp de criza care aparent se lupta cu gestionarea crizelor.
Sambata, Regatul Unit va marca Ziua Armistitiului – data de comemorare de facto a sfarsitului Primului Razboi Mondial. Tot sambata, protestatarii pro-palestinieni vor defila prin centrul Londrei, cerand incetarea focului in conflictul Israel-Hamas. Marsul se va incheia in fata ambasadei SUA din sudul Londrei.
La un moment dat, Sunak a vrut sa impiedice acest mars sa aiba loc din cauza temerilor protestatarilor ca ar vandaliza Cenotaful, un monument din centrul Londrei dedicat memoriei celor care si-au pierdut viata in lupta.
Cenotaful este punctul central al Duminicii de amintire a Marii Britanii, un eveniment anual care are loc in a doua duminica a lunii noiembrie. Fiecare prim-ministru in viata al Marii Britanii depune o coroana de flori la monument, impreuna cu alti politicieni de rang inalt, demnitari in vizita si membri ai familiei regale.
Inutil sa spun ca Cenotaful este un monument care inseamna mult pentru multi britanici. A fost tinta actelor de vandalism din partea protestatarilor de tot felul in trecut, ceea ce provoaca o ofensare uriasa pentru multi.
Ce legatura are asta cu Sunak si guvernul lui?
Sunak a vrut sa opreasca deloc protestul. Apoi a fost fortat sa admita ca marsul va merge inainte – la urma urmei, libertatea de a protesta este o parte importanta a democratiei. Interzicerea unui astfel de protest in numele celor care au murit tocmai pentru acest fel de libertati nu este cea mai buna imagine de Ziua Armistitiului.
Desi accepta ca marsul va merge inainte, Sunak si-a mentinut linia conform careia a alege sa protesteze in acest weekend special „nu este doar lipsa de respect, ci ofenseaza recunostinta noastra sincera fata de memoria celor care au dat atat de mult pentru ca noi sa traim in libertate si pace astazi.”
El a adoptat, de asemenea, o linie ferma cu Serviciul de Politie Metropolitana din Londra, despre care Sunak a spus ca va fi „tras la raspundere” in cazul in care ceva nu merge prost sambata.
Apoi, secretarul de interne al lui Sunak, controversatul brand conservator Suella Braverman, a intervenit pentru a ridica avantajul.
Joi dimineata, in The Times of London a aparut un articol scris de Braverman in care acuza politia ca da dovada de partinire atunci cand se ocupa de protestatari.
„In timpul Covid, de ce s-a intamplat ca politia de ordine publica nu a acordat obiectiilor blocarii, dar demonstrantii Black Lives Matters au fost activati, li s-a permis sa incalce regulile si chiar au fost intampinati cu ofiterii care iau genunchiul”, intreaba Braverman.
Ea continua sa numeasca protestatarii care vor defila prin Londra in acest weekend „marsatori ai urii” si a comparat oamenii care marsaluiau in sprijinul palestinienilor din Gaza cu cei care au sustinut grupurile teroriste din Irlanda de Nord in anii 1970 si 1980.
Toate acestea s-au intamplat intr-un moment in care Sunak a vorbit cu seful de la Met si a incercat sa calmeze lucrurile inainte de sambata – ajungand chiar pana la a spune ca i s-au oferit „asigurari ca politia ia toate masurile necesare” impiedica lucrurile sa scape de sub control.
Liderul opozitiei, Keir Starmer, a sugerat pe X (cunoscut anterior ca Twitter) ca „persoana pe care premierul trebuie sa o traga la raspundere este secretarul sau de interne. Sa te lupti cu politia in loc sa lucrezi cu ei este o lasitate.”
Furiosul a declansat o serie de speculatii cu privire la viitorul ei la guvernare, primele pagini ale ziarelor nationale fiind dominate vineri dimineata de intrebarea daca Sunak o va concedia.
De ce interventia lui Braverman a fost atat de neutila pentru Sunak?
In primul rand, il face sa arate foarte slab. Downing Street a confirmat ca nu a semnat coloana – foarte neobisnuit pentru un ministru care este obligat prin codul ministerial sa vorbeasca cu o voce colectiva a guvernului.
Secretarul lui de acasa incearca sa-l submineze? Nu respecta ea autoritatea lui? Incearca ea sa fie concediata? Toate acestea sunt intrebari puse in jurul Westminster. Braverman nu a fost discret in a-si anunta partidul ca ar putea dori sa-l conduca dupa Sunak.
Cea mai comuna presupunere este ca acest tip de comportament este incercarea ei de a pregati terenul pentru o viitoare campanie de conducere care face apel la o baza conservatoare de dreapta.
Acesta nu este primul act in afara scenariului lui Braverman. Ea a vorbit la evenimente marginale conservatoare despre cum ar putea arata politica ei de imigrare (indiciu: ceva mai greu decat a lui Sunak).
Intr-adevar, nu este nici macar prima ei interventie controversata din ultimele sapte zile. Ea a sustinut saptamana trecuta ca somnul dur este o „alegere a stilului de viata”. Sunak a refuzat sa-si repete comentariile sau sa se alinieze la ele.
Cu toate acestea, probabil ca este prea slab pentru a-si concedia secretarul de acasa chiar acum. Evaluarile sondajelor Partidului Conservator sunt slabe si Sunak abia daca tine impreuna o coalitie fragila de parlamentari. Haosul Brexit-ului, Boris Johnson si Liz Truss a lasat partidul amar de divizat, iar Sunak chiar nu-l vrea pe Braverman – care ii confera credibilitate in dreptul partidului sau – complet dezlantuit si in afara cortului sau.
Cea mai mare ingrijorare pentru Sunak pe termen lung este modul in care acest lucru expune masura in care orice problema poate fi politizata si cat de multa pofta exista de a politiza aceste probleme in propria echipa.
Si faptul ca acum primeste in mod deschis lovituri atat din partea opozitiei, cat si din partea propriului sau partid, nu ajuta cu nimic faptul ca Partidul sau Conservator, dupa aproape 14 ani la putere, se lupta sa para ca are o viziune – sau chiar speranta pentru viitor.
