Abu Bakr al Baghdadi a murit si ISIS nu mai controleaza teritoriul. Timp de cinci ani de la proclamarea „califatului”, SUA au condus lupta impotriva a ceea ce a fost cea mai puternica organizatie terorista din lume. Au ajuns sa controleze un teritoriu de marimea Marii Britanii si sa conduca milioane de oameni. Totusi, actiunile (si omisiunile) SUA au facilitat si ascensiunea organizatiei teroriste, incepand cu invazia Irakului din 2003.
Povestea incepe chiar inainte de razboiul din Irak. Agentiile de informatii aveau controlul si cunosteau pericolul pe care Abu Musab al Zarqawi, creatorul organizatiei teroriste, l-ar putea reprezenta intr-un Irak aflat in razboi si cu Saddam Hussein rasturnat. De aceea i-au dat Casei Albe locatia sa si au propus asasinarea lui, dar a fost respins. “Nu pot sa cred. Am avut o mare oportunitate de a elimina un jihadist despre care stim ca reprezinta o amenintare pentru aliatii nostri si pentru fortele americane”, a declarat Nada Bakos, fost analist CIA responsabil cu terorismul jihadist din zona.
„Nu a fost nimeni din acea echipa care sa fi considerat corecta decizia Washingtonului”, a spus Sam Faddis, un alt fost agent CIA care a condus prima echipa americana din Irak cu noua luni inainte de invazie. „Exista o tara gata sa ia foc si le oferim timp si spatiu. Situatia avea sa se inrautateasca si trebuia sa trecem repede cu ea.”
Desi guvernul lui George W. Bush a decis sa nu intervina, a folosit numele lui pentru a justifica razboiul din Irak la ONU. Secretarul de stat de atunci, Colin Powell, a mentionat numele lui Zarqawi de 21 de ori in discursul sau amintit la Consiliul de Securitate al ONU pentru a convinge despre presupusa relatie dintre Saddam Hussein si gruparea terorista. „Irakul ascunde astazi o retea terorista condusa de Zarqawi. Irakul spune ca aceasta relatie nu exista, dar pretentiile lor nu sunt credibile”, a spus Powell.
In acel discurs, Powell a aratat lumii ceea ce a afirmat ca este o dovada a armelor chimice care au justificat razboiul si pe care nimeni nu le-a gasit ulterior. „Este o pata pe cariera mea si, desigur, regret”, a spus Powell intr-un interviu 10 ani mai tarziu.
Asa cum se astepta CIA, Zarqawi a profitat de haosul razboiului pentru a se extinde. In 2004, dupa opt luni de negocieri, organizatia sa a ajuns sa-si jure loialitate lui Osama bin Laden si a devenit Al Qaeda in Irak (AQI).
Cu un an mai devreme, in mai 2003, Bush rostise deja celebrul discurs al victoriei la bordul navei USS Abraham Lincoln sub un banner pe care scria: „Misiune indeplinita”. „Operatiunile de lupta majore din Irak s-au incheiat. In batalia pentru Irak, SUA si aliatii nostri au castigat”, a spus el. Razboiul, pe de alta parte, tocmai incepuse. Dupa cum demonstreaza graficul de mai jos, numarul de atacuri impotriva coalitiei, a civililor si a fortelor de securitate irakiene a crescut vertiginos de atunci.
Sustinatori Saddam care ajung in randurile ISIS
Dupa incheierea razboiului, incepe „reconstructia”. In mai 2003, diplomatul Paul Bremer este numit director al Coalitiei Autoritatii Provizoare (CPA), cea mai inalta autoritate din Irak. La doar cateva zile dupa ce si-a asumat comanda, Bremer da primul sau ordin: „De-baatificarea societatii irakiene”. Miscarea interzice fostul partid al lui Saddam, concediind toti membrii sai si interzicandu-le sa lucreze vreodata in sectorul public.
Masura merge mai departe: „Persoanele care ocupa functii in primele trei niveluri de conducere in orice minister guvernamental, corporatiile afiliate si alte institutii guvernamentale (de exemplu: universitati si spitale) vor fi audiate pentru posibila afiliere la partidul Baath si subiecte de ancheta pentru infractiuni. conduita si risc de securitate.
Bremer a recunoscut ani mai tarziu ca CIA l-a avertizat ca 20.000 de oameni vor ramane fara loc de munca. O saptamana mai tarziu, soseste al doilea ordin al sau: dizolvarea intregii armate irakiene (intre 375.000 si 435.000 de militari), Ministerul Apararii, Informatii si Afaceri Militare, serviciile de informatii si politia, printre altele.
Multi dintre cei disponibilizati au mers ulterior la insurgenta, inclusiv ISIS. Potrivit unei investigatii a companiei de securitate si informatii The Soufan Group si a canalului PBS, in 2014 conducerea ISIS era formata din sapte membri, pe langa Baghdadi, dintre care patru erau fosti membri ai partidului Baath.
Zborul inainte al Washingtonului
La 28 iunie 2004, CPA a fost dizolvata, iar Bremer a parasit tara, lasand-o in mainile unui guvern provizoriu pana la alegerile din 2005. Pana atunci, insurgenta si terorismul nu facusera decat sa sporeasca, iar spectacolul pe care l-au oferit pentru a preface un triumfal. iesirea reflecta foarte bine goana Washingtonului inainte. Iata ceea ce Bremer insusi a marturisit ani mai tarziu:
„Serviciile de informatii au sugerat ca teroristii si insurgentii planuiau o serie mare de atacuri pe 30 iunie, pentru a ne face de rusine si a face sa para ca ne dau afara. De aceea a trebuit sa intocmim un plan de iesire care sa nu implice un C-130 [la inceput planul era sa plecam triumfator in C-130, acelasi avion in care Bremer a aterizat in tara]. Si, desigur, a trebuit sa pastram totul secret. Am urcat scarile catre C-130 si am stat in ea vreo 15 minute, in timp ce presa si toti au plecat. Apoi am coborat, am descarcat bagajele care se aflau in C-130 si am zburat cu elicopterul catre o alta parte a aeroportului. Si in loc sa plecam cu un C-130, am plecat in siguranta cu un avion guvernamental mai mic catre Iordania”.
Nemultumiti cu asta, au publicat un tabel care anunta presupusele succese ale misiunii CPA comparand vremurile de reconstructie din Irak cu cele din Germania dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. Intre timp, decesele continua sa creasca.
In ciuda aliantei dintre Zarqawi si Al Qaeda, diferentele au fost evidente inca de la inceput. Al Qaeda si-a prezentat indoielile lui Zarqawi cu privire la violenta sa extrema si persecutia impotriva musulmanilor siiti. „Solutia pe care o vedem, si Dumnezeu stie cel mai bine, este sa-i tragem pe siiti in lupta pentru ca este singura modalitate de a prelungi lupta dintre noi si infideli”, a raspuns un Zarqawi dur, care a murit in 2006, dupa un bombardament american. . Succesorul sau, Abu Ayyub al-Masri, a schimbat numele organizatiei in Statul Islamic din Irak (ISI) in acelasi an si a grupat in ea alte organizatii teroriste.
Cresterea violentei sectare dintre suniti si siiti obliga SUA sa inmulteasca numarul de trupe, care a trecut de la 67.700 in 2003 la 169.000 in 2007. Operatiunea de intarire inceputa in 2007 a slabit foarte mult organizatia terorista. Cu toate acestea, in noiembrie 2008, Barack Obama a castigat alegerile si a inceput o politica de „deziraquizare” care s-a incheiat cu retragerea totala a trupelor in 2011. Dezangajarea a facilitat recompunerea teroristilor.
„Ne-am disociat de Irak nu numai militar, ci si politic. Razboiul s-a terminat si noi am plecat. Se credea ca jetoanele trebuiau aruncate de la sine… Ei bine, cred ca nu ne-am gandit suficient la cate jetoane vor cadea si care ar fi consecintele”, a declarat Ryan Crocker, ambasadorul SUA in Irak din 2007 pana in 2009. Obama nu numai ca a retras trupele, dar si-a redus programele de reconstructie, uneori cu pana la 90%. Echipa Departamentului de Stat insarcinata cu administrarea acestor reduceri a obtinut un excedent de 1,6 miliarde de dolari din Irak. Scopul lui Obama a fost sa sterga complet amprenta SUA.
Obama a fost obligat sa intervina
In 2010, Abu Bakr al Baghdadi preia controlul organizatiei. Baghdadi a profitat de razboiul din Siria pentru a se extinde si a jucat un rol esential in stabilirea Jabhat al Nusrah, filiala Al Qaeda din Siria. Luand orasul Raqqa, in 2013, Baghdadi schimba din nou numele organizatiei si anunta nasterea Statului Islamic din Irak si Levant (ISIS). Potrivit acestuia, de atunci incolo Jabat al-Nusrah este o organizatie subordonata califatului. Grupul sirian si central Al Qaeda au respins aceasta proclamatie si acest lucru a dus la ruptura finala dintre ISIS si Al Qaeda.
In iunie 2014, la patru luni dupa ruperea de Al Qaeda, Abu Bakr al-Baghdadi controleaza mai multe orase din Siria si Irak si se autoproclama Calif al tuturor musulmanilor, schimband inca o data numele organizatiei teroriste in doar Statul Islamic. Schimbarea respectiva sterge referintele geografice intr-un exemplu de ambitie.
Intre timp, in toti acesti ani, guvernul premierului Nuri al-Maliki (2006-2014), care a ajuns la putere datorita sprijinului SUA, ajuta la divizarea si polarizarea tarii prin politicile sale deschis sectare. SUA stiau asta, dar au decis sa nu intervina. „Petraeus [comandantul misiunii SUA in Irak] si cu mine inghitim praf in fiecare zi si i-am spus [presedintelui Bush]: sefule, trebuie sa facem o schimbare. Presedintele a raspuns: stiti, baieti, stiu ca sunteti supusi multa presiune, dar stati sub un copac pana va iese ideea din cap; o vom face sa functioneze cu Maliki”, a declarat ambasadorul Crocker.
Politica de dezangajare a lui Obama a marit marja de manevra a lui Maliki, care a continuat sa-i marginalizeze pe sunniti, ajutand ISIS sa se stabileasca ca protector al unei populatii batute. „Ceea ce a facut [Maliki] a fost sa incepem sa anulam munca pe care am facut-o pentru a reuni tesutul social irakian”, a spus generalul Petraeus.
In cele din urma, in decembrie 2012, proteste antiguvernamentale izbucnesc in mai multe orase irakiene cu majoritate sunnita, care continua pe tot parcursul anului. Maliki a reprimat cu brutalitate demonstratiile, provocand zeci de morti. In octombrie 2013, insa, Obama a salutat „angajamentul lui Maliki de a asigura un Irak puternic, prosper, incluziv si democratic”.
Presedintele SUA a fost nevoit sa-si schimbe pozitia la jumatatea anului 2014. ISIS, care se infiltrase in proteste, era deja o realitate pe teren si luase mai multe orase irakiene. Maliki cere apoi SUA bombardamente aeriene impotriva organizatiei teroriste, dar starea lui Obama era demisia. SUA nu puteau permite ca ajutorul sau sa fie perceput ca un ajutor pentru un guvern sectar indreptat impotriva populatiei sunite, deoarece acest lucru ar creste sprijinul pentru ISIS de catre populatia locala.
Si asa a inceput batalia de cinci ani care a pus capat liderului ISIS si a dezbracat organizatia de tot teritoriul pe care a ajuns sa-l conduca.
