Povestea lui Prometeu este una dintre cele mai curioase din mitologia greaca. De-a lungul secolelor a fost imbogatit de poeti si filozofi, iar in zilele noastre Prometeu personifica inteligenta, chiar si viclenia, pentru incercarea sa de a ajuta omenirea, desi in cele din urma a cedat in lupta sa inegala cu Zeus. Mitologia lui Prometeu vorbeste despre crearea omenirii, nasterea atat a civilizatiei, cat si a suferintei.

Povestea lui Prometeu

Prometeu, al carui nume insemna previziune, era un semizeu, fiul titanului Iapetus si al lui Clymene sau Asia, ambele oceanide si fiicele lui Oceanus. Fratii sai au fost nebunul Epimeteu (cunoscut sub numele de „cel de dupa gandire”), Atlas si Menoetius. Cand a izbucnit conflictul pentru putere intre zeii olimpici si titani, el a luat partea olimpienilor, desi el insusi era un titan, si cu sfatul sau intelept a dat victoria lui Zeus.

  • Crima si pedeapsa: Condamnari eterne, asa cum au fost transmise de zeii greci antici
  • Batalia zeilor, cand titanii l-au luat pe Zeus

Potrivit satiristului Lucian, Prometeu a creat primul om cu ajutorul zeitei Atena. Facut din foc si lut, el a fost modelat dupa imaginea zeilor. Crearea primului om a avut loc dupa celebra Ciocnire a Titanilor, iar in Orphic argila folosita a fost un amestec de pamant udat cu sangele Titanilor.

In sarcofagele romane, Prometeu este infatisat facand statui, in timp ce zeita Atena poate fi vazuta trimitandu-le suflet, cu aripi de fluture, sa traiasca in ele si sa le dea viata (o asemanare curioasa cu creatia lui Adam). Se spune ca Prometeu a creat o creatura perfecta in prima sa incercare. Hermes l-a purtat pe Muntele Olimp, unde Zeus l-a tratat cu bautura nemuririi, facandu-l sa se treaca pe cer si devenind planeta Phaenon, actuala planeta Jupiter (desi este Saturn in alte relatari).

Crearea animalelor si a omenirii

Animalele au fost create in acelasi timp, desi au fost facute prin amestecarea materialelor Pamantului si Focului. Toate fiintele si oamenii au fost creati in interiorul Pamantului. Cand toate fiintele din interiorul Pamantului au fost invitate sa iasa la lumina, Prometeu si Epimeteu au fost desemnati sa ofere fiecarei creaturi trasaturile pe care ar trebui sa le aiba.

Epimetheus l-a convins pe fratele sau sa-i permita sa faca aceasta treaba singur, ceea ce insemna ca Epimeteu a fost capabil sa numeasca fiecare fiinta si sa-i dea trasaturile pe care le dorea. Cand a venit randul omului, nu mai avea decat cateva fire de par si unghii, ceea ce l-a facut vulnerabil si neputincios. Depasit de tristete, Prometeu a asumat protectia oamenilor.

In calitate de creator al omenirii, Prometeu a urmarit intotdeauna cursul lor pe pamant cu interes si adesea nu a respectat poruncile lui Zeus de a oferi omenirii un avantaj. A incercat sa-i ajute pentru ca erau creatiile lui si i-a vazut ca pe copiii lui?

Prometeu ca Protector al omenirii

Intr-o poveste, zeii si muritorii s-au adunat pentru a discuta despre privilegiile lor reciproce si mai ales, se pare, pentru a stabili care parte din cadavrare, oferita spre sacrificiu, va merge fiecaruia dintre ei. Prometeu a impartit un bou in doua parti. In prima parte a pus pielea, carnea si maruntaiele acoperite cu burta animalului, iar in cealalta a pus oasele din care scotea carnea si le-a acoperit cu grasimea alba.

Prometeu i-a cerut apoi lui Zeus sa aleaga cota care ar corespunde zeilor. Restul era destinat omenirii. Zeus a ales grasimea si cand a aflat ca aceasta cota era doar oase, s-a suparat atat pe Prometeu, cat si pe omenire si a decis sa nu le mai trimita focul niciodata.

Ca razbunare, Prometeu a furat scantei de foc din roata soarelui sau din cuptorul lui Hephaestus de pe insula Lemnos si le-a dat omenirii. Folosirea focului le-a imbunatatit viata. Au facut unelte, au cultivat pamantul si s-au civilizat. Prometeu i-a ajutat sa dobandeasca cunostinte medicale, sa pregateasca medicamente si le-a predat arhitectura, matematica, astronomie, metalurgie si navigatie.

Pandora si pedeapsa lui Zeus

Zeus i-a pedepsit pe oameni trimitandu-i pe Pandora, care a adus cu ea o cutie. Autorii nu sunt total de acord cand vine vorba de descrierea continutului casetei. Hesiod a scris despre suferinta teribila care a izvorat din cutia Pandorei, in timp ce altii au sustinut ca, deschizand-o fara precautii, Pandora a renuntat la tot ceea ce ar contribui la fericirea omenirii.

Dar Zeus inca nu era fericit, dorea o razbunare mai deplina si dorea exterminarea omenirii. Prin urmare, el a dezlantuit un potop pentru a ineca muritorii. Ii era atat de frica ca muritorii nu vor mai asculta de zei? Din nou Prometeu trebuia sa previna distrugerea omenirii. Intr-o poveste surprinzator de asemanatoare cu povestea biblica a chivotului lui Noe, Prometeu i-a spus fiului sau Deucalion si nora lui Pyrrha sa construiasca un chivot in care sa se inchida si sa rataceasca peste valuri timp de noua zile si noua nopti.

Cat despre Prometeu, Zeus i-a ordonat lui Hefaistos si slujitorilor sai, Stat si Violenta, sa-l pironeasca pe Prometeu pe un varf abrupt al Caucazului si apoi a trimis un vultur, nascut din Typhon si Echidna, sa-i manance ficatul. Adu nemuritor, ficatul era reinnoit in fiecare dimineata. Zeus a jurat, de asemenea, in apele Styxului ca nu va scoate niciodata catusele lui Prometeu. A fost o pedeapsa exemplara pentru „cunoastere si conformare” atat pentru zei, cat si pentru muritori?

  • Tradat de faptele altora? Evenimentele care au dus la pedeapsa perena a lui Prometeu
  • Hotii de foc in mitologia antica: creatia divina si distrugerea in mainile omului

Prometeu a atarnat multi ani (de la 30 la 30.000) de stanca pana cand Hercule l-a eliberat din legaturile sale. Zeus s-a bucurat de isprava fiului sau, asa ca a decis sa-l lase pe Prometeu sa plece. Dar pentru ca trebuia sa-si tina juramantul si sa se asigure ca Prometeu va purta pentru totdeauna greutatea pedepsei sale, l-a instruit pe Prometeu sa faca un inel din otelul lantului sau si sa puna in el o bucata de stanca de care era legat. De atunci, oamenii au inceput sa faca si sa poarte inele in onoarea lui Prometeu care suferise pentru omenire.