Asemenea unei retele wireless, leadership-ul acapareaza si incorporeaza, extinde limite si destinde relatii, devenind cifrul secret al celor „alesi”- al acelora care pot determina vointa celoralti prin propria vointa.
Atunci cand vrei sa devii voea din ecou care muta muntii din loc, leadershipul devine imboldul care iti schimba destinul. Trebuie sa fii suficient de „machiavelic”, chiar daca iti displace acest cuvant.
Teza lui Niccolo Machiavelli din „The Prince”, privind abilitatea de a fi lider iubit versus lider detestat, este una destul de lucida si cat se poate de bine intentionata. Acesta considera ca cel mai important lucru pentru un lider este sa nu devina antipatic prin actiunile sale.
Pentru cei care cred ca leadershipul este o arta, incredibila capacitate a lui Churchill de a-i influenta atat de usor pe cei din jur poate fi citita si recitita printre randuri in cartea „Never give in! The best Curchill s Speeches”.
Prin discursurile sale de imbarbatare, Prim-ministrul Marii Britanii a reusit sa depaseasca iminenta invazie nazista si bombardamentul Londrei. Dar lectia sa de curaj si rezistenta paleste mocnit in fata ambitiei lui Churchill de nu apela la consilieri pentru redactarea discursurilor.
Rivalitatile politice nu doar nasc monsti, asa cum cartile ne-o spun, ci nasc totodata si monstrii sacri ai leadershipului, un leadership neinstrumentat stiintific in literatura de specialitate, ci unul liber, asa cum era si geniul politic al lui Abraham Lincoln. Poate de aceea, „Team of Rivals. The political Genius of Abraham Lincoln” este singura carte pe care, intrebat fiind la alegerile din 2008, presedintele Barack Obama ar duce-o la Casa Alba, alaturi de Biblie.
La adapostul selenar al Marelui Zid Chinezesc, Sun Tzu, cel mai important strateg militar al Chinei secolului V i.H, avea sa scrie unul dintre cele mai vechi manuscrise militare, devenit cartea de capatai a unor capete incoronate precum Napoleon Bonaparte: „The Art of War”. Structurata in 15 sectiuni, lucrarea este un adevarat indrumator in cucerirea increderii supusilor din sub ordine inaintea oricarei cuceriri armate.
Daca aceste carti sunt exemple clare de leadership brut (si nu brutal) al unor oameni care ii detineau tainele dinainte de a-i stii numele, nici istoria recenta nu se lasa mai prejos, „Primal Leadership: Realizing the Power of Emotional Intelligence”, de Daniel Goleman, oferind cheile spre succes in management si aplicarea acestui concept in leadership.
Astazi, leadershipul a devenit o tema recurenta in mediul corporatist, iar literatura dedicata managementului la nivel global il consacra pe John Wooden, datorita operei sale „Wooden on Leadership: How to Create a Winning Organization”. Ca si celellalte lucrari, aceasta este o diagrama a succesului relational prin care castigam respect, incredere si adeziune de la ceilalti.
