Exista putine activitati de afaceri mai predispuse la un decalaj de credibilitate decat modul in care directorii abordeaza viata organizationala. Un sentiment de neincredere apare atunci cand managerii pretind sa ia decizii in termeni rationalisti, in timp ce majoritatea observatorilor si participantilor stiu ca personalitatile si politica joaca un rol semnificativ, daca nu chiar un rol primordial. Unde se afla eroarea? In teoria care insista ca deciziile ar trebui sa fie rationaliste si nepersonale? Sau in practica care trateaza organizatiile de afaceri ca structuri politice?
Orice altceva ar putea fi organizatiile (instrumente de rezolvare a problemelor, sisteme sociotehnice, sisteme de recompense si asa mai departe), acestea sunt structuri politice. Aceasta inseamna ca organizatiile opereaza prin distribuirea autoritatii si stabilirea unei scene pentru exercitarea puterii. Prin urmare, nu este de mirare ca persoanele care sunt extrem de motivate sa asigure si sa utilizeze puterea gasesc un mediu familiar si ospitalier in afaceri.
In acelasi timp, directorii sunt reticenti sa recunoasca locul puterii atat in motivatia individuala, cat si in relatiile organizationale. Cumva, puterea si politica sunt cuvinte murdare. Si legand aceste cuvinte de jocul personalitatilor din organizatii, unii manageri se retrag in siguranta logicii organizationale.
Asa cum voi sugera in acest articol, recunoasterea sincera a importantei factorilor de personalitate si o utilizare sensibila a punctelor forte si a limitarilor oamenilor in deciziile privind distributia puterii pot imbunatati calitatea vietii organizationale.
Piramida politica
Organizatiile ofera o baza de putere pentru indivizi. Din punct de vedere pur economic, organizatiile exista pentru a crea un surplus de venituri peste costuri, satisfacand nevoile de pe piata. Dar organizatiile sunt, de asemenea, structuri politice care ofera oamenilor oportunitati de a dezvolta cariere si, prin urmare, ofera platforme pentru exprimarea intereselor si motivelor individuale. Dezvoltarea carierelor, in special la niveluri manageriale si profesionale inalte, depinde de acumularea de putere ca mijloc de transformare a intereselor individuale in activitati care influenteaza alte persoane.
Raritate si concurenta
O piramida politica exista atunci cand oamenii concureaza pentru putere intr-o economie a penuriei. Cu alte cuvinte, oamenii nu pot obtine puterea dorita doar pentru cerere. In schimb, trebuie sa ia decizii cu privire la modul de distribuire a autoritatii intr-o anumita structura organizatorica formala. Deficitul de putere apare in doua seturi de conditii:
1. In cazul in care indivizii castiga puterea in termeni absoluti pe cheltuiala altcuiva.
2. In cazul in care exista un castig comparativ – nu literalmente pe cheltuiala altcuiva -, rezultand o schimbare relativa in distributia puterii.
In ambele cazuri, psihologia deficientei si a comparatiei preia. Fiinta umana tinde sa faca comparatii ca baza pentru sentimentul sau de stima de sine. El se poate compara cu alti oameni si decide ca pierderea sa absoluta sau schimbarea proportiilor proportionale de autoritate reflecta o uzare a bazei sale de putere. De asemenea, el isi poate compara pozitia fata de ceilalti fata de un standard personal si poate simti un sentiment de pierdere. Aceasta tendinta de a compara este adanc inradacinata in oameni, mai ales ca acestia experimenteaza la inceputul vietii efectele comparatiilor in familie, unde – intr-un sens absolut – timpul si atentia, daca nu dragostea si afectiunea, merg la cel mai dependent membru.
Achizitiile si fuziunile corporative ilustreaza efectele ambelor tipuri de comparatii. In cazul unei fuziuni, presedintele companiei achizitionate a demisionat, mai degraba decat sa accepte deplasarea relativa de grad care a avut loc atunci cand nu mai putea actiona ca director executiv. Doi vicepresedinti au concurat pentru functia de vicepresedinte executiv. Datorita ambitiilor lor conflictuale, oportunitatea de a-i face egali a condus concurenta in subteran, dar nu pentru mult timp. Vicepresedintele cu baza de putere mai slaba a demisionat curand in fata incapacitatii sale de a consolida o definitie viabila a responsabilitatilor sale. Plecarea sa a dus la cresterea puterii pentru vicepresedintele ramas si la eliminarea treptata a ,,taberelor rivale”, care fusesera identificate sub acoperire cu principalii concurenti la putere.
Constituenti si clienti
Pe langa conditiile de lipsa si concurenta, politica din organizatii se dezvolta din existenta circumscriptiilor electorale. Un superior se poate multumi cu schimbari in alocarea resurselor si, in consecinta, cu puterea, dar el reprezinta subordonati care, din propriile motive, pot fi nemultumiti de schimbari. Acesti subordonati isi afirma si isi sustin seful. De asemenea, ei pot retrage afirmatia si sprijinul si, prin urmare, il pot izola pe superior cu toate consecintele dureroase pe care le implica acest lucru.
In timp ce numirile in functii vin de sus, afirmarea pozitiei vine de jos. Singura diferenta dintre politica de partid si cea organizationala este in subtilitatea procedurii de vot. Considera:
Intr-o mare corporatie de produse de consum, o divizie nu a primit aproape niciun fond de capital pentru extindere, in timp ce o alta divizie, care dezvoltase o noua abordare de marketing pentru produsele comune ambelor, s-a extins dramatic. Seful diviziei statice si-a gasit puterea diminuata considerabil, dupa cum se reflecta in cat de serios i-au luat subordonatii eforturile de influenta (de exemplu, in programe de crestere a profitului din volumul existent).
El a initiat un program dupa altul, cu putin sprijin din partea subordonatilor, deoarece nu putea face o cerere pentru fonduri de capital. Fluxul de fonduri de capital din aceasta corporatie a oferit o masura a castigurilor si pierderilor de putere atat in sens absolut, cat si in sens relativ.
Puterea si actiunea
Un alt factor care sporeste concurenta pentru putere, care este caracteristic tuturor structurilor politice, este nevoia neincetata de a folosi orice putere poseda. Corporatiile au un sistem ,,bancar” implicit in tranzactiile cu energie. ,,Capitalizarea” initiala care alcatuieste baza de putere a unui individ consta din trei elemente:
1. Cantitatea de autoritate formala investita in functia sa fata de alte pozitii.
2. Autoritatea investita in expertiza si reputatia sa de competenta (un factor ponderat de cat de importanta este expertiza pentru zonele de crestere ale corporatiei fata de zonele stabile din punct de vedere istoric ale activitatii sale).
3. Atractivitatea personalitatii sale fata de ceilalti (o combinatie de respect pentru el, precum si de placere, desi aceste doua surse de atractie sunt adesea in conflict).
Aceasta valorificare a puterii reflecta stima totala cu care altii privesc individul. Printr-un proces care nu este inca prea clar, individul interiorizeaza toate sursele de capital al puterii intr-un mod paralel cu modul in care dezvolta un sentiment de stima de sine. Individul stie ca are putere, o evalueaza in mod realist si este dispus sa-si riste stima personala pentru a-i influenta pe ceilalti.
Un element critic aici este riscul in utilizarea puterii. Individul trebuie sa obtina rezultate si sa obtina rezultate. Daca nu reuseste sa faca nici una, nici o uzura apare in baza sa de putere in proportie directa cu indoielile pe care alte persoane le-au aratat in evaluarile lor anterioare despre el.
