O tara intreaga urmarea, cu un amestec de angoasa si speranta, cautarea unui posibil supravietuitor printre ruinele din Beirut la o luna dupa explozia brutala care a devastat centrul orasului. Dupa o zi si jumatate de cautari neintrerupte, echipele de salvare nu reusisera sa gaseasca viata pe care o promiteau semnele vitale, depistate sub daramaturile unei cladiri aproape complet prabusite din cartierul Gemmayze, situat la doar un kilometru de locul exploziei de pe 4 august.
Joi, o echipa de voluntari de salvatori chilieni a redat speranta orasului. Cainele specializat in salvari de la „Topos Chile” a punctat un punct anume in mijlocul prabusirii, iar scanerul echipei a confirmat ca exista semne de puls si de respiratie, dupa cum a explicat acestui mediu Walter Munoz, unul dintre membrii echipei. . Vineri dupa-amiaza tarziu, liderul echipei a spus ca vor continua cautarile pana cand vor gasi un semn cert ca inauntru nu este nimeni in viata.
Primele informatii au indicat ca supravietuitorul ar fi un baiat sau o fata mica. Apoi a inceput o operatiune frenetica de salvare cu alte echipe care este inca in desfasurare, in ciuda faptului ca sperantele se risipesc uneori. Un membru al ONG-ului Live Love Lebanon, care participa si el la sarcini, a asigurat ca vor continua toata noaptea daca va fi necesar. „Vom continua pana cand vom confirma daca exista sau nu un cadavru”, a asigurat el.
De-a lungul orelor, respiratiile detectate in ruine trecusera de la 18 initiale pe minut la 15 si apoi la sapte (rata obisnuita pentru o persoana adulta sanatoasa este de 60 la 100). Intre timp, interesul unei tari intregi rupte de tragedie a crescut: libanezii au urmarit minut cu minut lipiti de televizoare sau stationati in spatele barierei de securitate impuse de armata in fata locului perchezitiei, asteptand binele desi vesti improbabile. Pe parcursul noptii de joi, zeci de oameni au facut priveghi, unii rugandu-se, altii raportand fiecare piatra indepartata pe retelele de socializare.
Eforturile de cautare au fost oprite pentru scurt timp in jurul miezului noptii de joi, dupa ce armata libaneza, care supravegheaza operatiunea, a invocat preocupari de securitate din cauza starii proaste a cladirii. Avand in vedere vestea ca sarcinile nu se vor relua decat a doua zi dimineata, zeci de vecini s-au confruntat cu barbatii in uniforma si au cerut indignati, strigand „rusine”, ca salvarea sa fie reluata. Mai multi tineri au urcat pe ruine, gata sa continue sa sape cu mainile goale, pana cand au fost descurajati de multime, iar un vecin a inceput sa aranjeze inchirierea macaralei disparute pentru a continua cautarile. In cele din urma, la cererea populara, Apararea Civila Libaneza a reluat operatiunea si echipa de salvare chiliana a revenit pentru a prelua controlul in jurul orei patru dimineata.
O echipa veterana in salvari imposibile
Topos Chile merge de ani de zile pe scene de dezastru pentru a cauta supravietuitori. „Daca exista 1% sanse de a gasi pe cineva, ramanem”, a explicat Walter Munoz, unul dintre membrii echipei. Grupul de 14 salvatori sosise la Beirut cu trei zile mai devreme, platind biletele si cazarea din propriile buzunare. Topos Chile a intervenit in dezastre in tari precum Noua Zeelanda si Haiti, unde au reusit sa gaseasca o persoana in viata la 27 de zile de la cutremurul care a zguduit tara in 2010. In timpul salvarii, echipa si cainele lor, Flash, au devenit instantaneu in eroii din Liban, cu mii de oameni laudandu-si munca pe retelele de socializare.
Desi supravietuitorii au fost rar gasiti la cateva saptamani dupa un cutremur sau o alunecare de teren, cel mai frecvent este ca eforturile de salvare se opresc dupa sapte zile de cautare. Cautarile s-ar fi oprit insa la doar trei zile de la catastrofa, potrivit locuitorilor din zona, sustinand ca au avertizat in repetate randuri despre mirosul de descompunere emanat de cladirea ruinata. Un pompier voluntar a spus ca a incercat sa examineze scena la doua zile dupa explozie si a fost descurajat.
Beirutii au acuzat autoritatile de inactiune absoluta, atat in momentele imediate ale exploziei, cat si in sarcinile de salvare, indepartarea resturilor si asistenta victimelor ulterioare. Cel mai recent bilant se ridica la 191 de morti, peste 6.500 de raniti si 300.000 de persoane stramutate din cauza faptului ca au ramas fara adapost. Insasi populatia afectata a fost responsabila pentru curatarea strazilor pavate de moloz, furnizarea de alimente si medicamente celor afectati si repararea caselor deteriorate.
In Gemmayze si Mar Mikhail, zonele cele mai afectate de explozie, comerciantii si vecinii ale caror case au ramas in picioare lucreaza in aceste zile la instalarea usilor si ferestrelor. Pe trotuare, zeci de corturi de la ONG-uri locale si internationale ofera ajutor in timp ce rauri de muncitori din organizatiile umanitare, care se disting prin vestele lor de toate culorile, strabat orasul evaluand pagubele si oferind asistenta. Toate persoanele chestionate prin acest mijloc sustin ca nu au primit niciun fel de ajutor oficial dupa cele intamplate.
„Cand am auzit ca ar putea fi un supravietuitor, m-am dus sa-l vad si sunt aici de ieri, mergand pe strada, pe strada”, explica Esther Diko, o locuitoare din Gemmayze. „Ieri am crezut ca exista speranta, azi nu mai stiu, toate astea imi sunt foarte grele, nu fac altceva decat sa-mi amintesc ce s-a intamplat”, adauga el intre lacrimi nevarsate.
Indiferenta oficiala fata de victimele tragediei a fost evidenta: in primele 36 de ore ale operatiunii de salvare, niciun oficial public nu a vizitat zona pentru a afla progresele pe teren. „Tot Libanul asteapta salvarea, cu exceptia liderilor nostri”, a spus un utilizator pe Twitter.
Vineri, in jurul orei 14, echipele de salvare au inceput sa-si epuizeze asteptarile de a-si gasi viata, desi au continuat sa caute. Dupa ce au aruncat punctul indicat initial de scaner si camerele de temperatura, acestea au inceput sa mature zona inconjuratoare pana la o raza de trei metri, fara rezultate. Pana dupa-amiaza tarziu reusisera sa ajunga la subsolul cladirii si operatiunea a continuat, devenind un simbol al rezistentei unei tari coplesite de succesiunea crizelor.
Informatiile despre originea si cauzele exploziei au iesit la iveala in ultimele saptamani, mai ales prin scurgeri si rapoarte din presa internationala. Nici noul executiv, nici guvernul demisionar nu au oferit conferinte de presa pana in prezent pentru a explica in detaliu ce s-a intamplat, in ciuda faptului ca se stie ca atat presedintele Michel Aoun, cat si seful executivului demisionat erau constienti de prezenta unor cantitati masive de nitrat de amoniu. in portul Beirut.
Pe langa cei 191 de morti, mai sunt sapte disparuti despre care nu se stie nimic. Vineri, la ora 19, o priveghere in Plaza de los Martires centrala a amintit de victimele unei tragedii care ar fi putut fi evitata. Nu era asteptat niciun membru al Guvernului.
