Incendiile mari din Arctica si valurile intense de caldura din Europa sunt doar cea mai recenta dovada ca schimbarile climatice devin evenimentul definitoriu al timpului nostru. Spre deosebire de alte perioade care au venit si au trecut, cum ar fi anii 1960 sau boom-ul dot-com, o era a schimbarilor climatice necontrolate va duce la schimbari complexe si ireversibile in sistemele de sustinere a vietii Pamantului.
Multi oameni vad schimbarile climatice ca pe o problema stiintifica – o chestiune de sisteme fizice, biologice si tehnice. Cel mai recent raport de evaluare al Grupului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice, de exemplu, este un vast compendiu de stiinte climatice, amenintari si solutii potentiale.
Cu toate acestea, schimbarile climatice moderne sunt, de asemenea, o problema umana cauzata de comportamentele colective ale oamenilor – in special ale celor bogati – din intreaga lume. Economistul japonez Yoichi Kaya rezuma acest punct de vedere intr-o ecuatie eleganta cunoscuta sub numele de Identitatea Kaya: Emisiile globale de gaze cu efect de sera sunt produsul nu doar al consumului de energie si al tehnologiei, ci si al marimii populatiei umane si al activitatii economice.
Desigur, stiinta este esentiala pentru intelegerea schimbarilor climatice, iar tehnologia este esentiala pentru rezolvarea problemei. Dar raportul IPCC cheltuie putin mai mult de 10 pagini pe etica climatica, justitia sociala si valorile umane. Ne facem griji ca accentul excesiv pe stiinta poate impiedica proiectarea unor solutii climatice eficiente.
In opinia noastra, rezolvarea problemelor climatice ale lumii va necesita folosirea capacitatii mintii dincolo de stiinta. De aceea, noi doi – un ecologist si un decan in stiinte umaniste – facem echipa pentru a regandi solutiile climatice. Recent, am dezvoltat un program de incorporare a studentilor absolventi de stiinte umaniste in echipe de stiinte, o idee pe care centrele de cercetare climatica o exploreaza si ele.
O perspectiva centrata pe om
Oamenii de stiinta din stiinte umaniste interpreteaza istoria umana, literatura si imaginile pentru a-si da seama cum dau oamenii sens lumii lor. Umanistii ii provoaca pe altii sa ia in considerare ceea ce face o viata buna si pun intrebari incomode – de exemplu, „Bine pentru cine?” si „Pe cheltuiala cui?”
Mergand dincolo de stiinta, umanistii pot defini fortele culturale care conduc schimbarile climatice, cum ar fi dependenta de combustibilii fosili a societatilor industrializate.
In cartea sa, „Living Oil: Petroleum Culture in the American Century”, cercetatoarea in literatura Stephanie LeMenager afirma ca cultura secolului XX – romane, poezie, filme, fotografie si televiziune – a generat o mitologie a „petro-utopiei”. Imaginile cu turnuri de petrol care tasneau sugerau ca viata buna americana insemna un consum neingradit de combustibili fosili.
Cultura populara, utilizarea terenurilor si economia au reflectat acest ideal, in special in California. Chiar daca Statul de Aur se straduieste sa conduca natiunea in combaterea schimbarilor climatice, mostenirea petroculturii dainuie in expansiunea suburbana si pe autostrazile blocate.
Savanti umanisti precum LeMenager ajuta la descoperirea cauzelor principale ale problemelor complexe. Da, cresterea nivelului de dioxid de carbon capteaza mai multa caldura in atmosfera – dar si valorile conteaza. Trasaturile definitorii ale identitatii americane, cum ar fi independenta, libertatea, mobilitatea si increderea in sine, s-au incurcat cu consumul de petrol.
Partea mai blanda a tehnologiei
Cand se gandesc la solutiile climatice, oamenii isi imagineaza adesea remedieri tehnice. Rapoartele IPCC listeaza multe idei pentru atenuarea si adaptarea la schimbarile climatice. Atenuarea reduce emisiile de gaze cu efect de sera prin tehnologii precum energia regenerabila. Adaptarea, cum ar fi construirea de diguri, are ca scop gestionarea impactului schimbarilor climatice. De asemenea, include scheme de proiectare a sistemului climatic al Pamantului – de exemplu, eliberarea de substante chimice in stratosfera pentru a reflecta lumina soarelui inapoi in spatiu.
In principiu, oamenii de stiinta si inginerii ar putea implementa oricare dintre aceste remedieri. Dar ar trebui? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, societatea are nevoie de umanisti si de tehnologiile lor „soft” – instrumente intangibile pentru rezolvarea problemelor bazate pe cunostinte nonstiintifice.
Savantii si filozofii culturali pot injecta principii etice in elaborarea politicilor. In raport cu reducerea emisiilor, schemele costisitoare de adaptare sunt mai putin probabil sa beneficieze populatiile indigene, generatiile viitoare si saracii – grupurile care sunt cele mai vulnerabile la schimbarile climatice.
De asemenea, umanistii pot ajuta factorii de decizie sa vada modul in care istoria si cultura afecteaza optiunile de politica. Planurile de imbunatatire a economiei de combustibil vor trebui sa abordeze legatura istorica dintre petrol si libertatea personala. Alternativ, omenirea ar putea continua sa arda combustibili fosili in timp ce incearca sa capteze emisiile. Cu toate acestea, unele societati ar putea refuza costurile ridicate ale tehnologiilor de captare a carbonului relativ nedovedite.
Alinierea solutiilor climatice cu valorile umane
Pana acum, faptele stiintifice nu i-au motivat pe americani sa sustina transformarile uriase ale societatii necesare pentru a opri schimbarile climatice. Unii resping consensul stiintific cu privire la incalzirea globala, deoarece ii face sa se simta rau sau intra in conflict cu experienta lor personala a vremii.
Schimbarile climatice conteaza mai mult atunci cand afecteaza casele oamenilor, mijloacele de trai si credintele spirituale. Protestele recente impotriva conductei Dakota Access Pipeline sunt un exemplu. Oponentii au condamnat profanarea locurilor de inmormantare a amerindienilor si au invocat incalcari ale tratatelor istorice asupra pamantului care dateaza de 150 de ani. Pentru ei, conducta nu era doar o sursa de gaze cu efect de sera. Era o amenintare la adresa idealurilor si spiritualitatii lor.
Atingand ceea ce misca oamenii, domeniul emergent al stiintelor umaniste de mediu poate contribui la stimularea actiunii climatice. Savantii de istorie, filozofie, studii religioase, literatura si mass-media exploreaza multe aspecte ale relatiei oamenilor cu Pamantul. Un intreg gen literar de fictiune climatica, sau „Cli-Fi”, descrie viziuni adesea apocaliptice despre impactul climatului asupra umanitatii. Oamenii de stiinta sociala au descoperit modul in care civilizatii precum mayasii antici si islandezii medievali au tratat socurile climatice.
Impreuna cu oamenii de stiinta, umanistii de mediu reformeaza scenariile utilizate in modelarea climei. Scenariile au aparut ca o forma de teatru improvizata, iar umanistii le revendica drept spatiu de repetitie pentru schimbarile societale masive necesare pentru a preveni schimbarile climatice periculoase.
Unirea umanistilor si oamenilor de stiinta
Credem ca colaborarile mai puternice intre stiinte umaniste si stiinte sunt esentiale pentru solutii climatice eficiente. Totusi, exista obstacole de depasit. Umanistii au fost criticati pentru ca nu si-au aplicat expertiza la problemele de mediu in afara cercurilor academice. La randul lor, oamenii de stiinta trebuie sa-i respecte pe umanisti ca savanti in sine, nu doar traducatori inteligenti ai stiintei fizice.
In opinia noastra, este timpul ca oamenii de stiinta, inginerii si umanistii sa doboare aceste bariere si sa aprecieze elementul uman al schimbarilor climatice globale.
