Viata in Nepal la doi ani dupa cutremur: „Aproape nimeni nu isi aminteste de noi”

Astazi se implinesc doi ani de la marele cutremur care a zguduit Nepalul si, potrivit lui Susma si Sujit, „aproape nimeni nu-si aminteste de cutremur”. Acest cuplu nepalez cufundat intr-un proiect care isi propune sa ofere o educatie copiilor din Joparti, un cartier din Kathmandu, asigura ca ziua cutremurului a fost groaznica si s-au gandit doar la fiul lor. La fel ca acest cuplu, sunt multi care inca incearca sa-si refaca viata dupa ce un cutremur cu magnitudinea 7,8 a avut loc in Nepal pe 25 aprilie 2015 si un al doilea in mai de 7,3.

Cei aproape 9.000 de morti si 22.000 de raniti au socat lumea la acea vreme, fiind cel mai grav dezastru natural din istoria tarii, depasind tragedia petrecuta in Nepal la 15 ianuarie 1934, cand 8.500 de oameni au murit in urma unui cutremur cu magnitudinea de 8,1 grade.

‘Looks on the Border’, un proiect de jurnalism independent demarat de trei tineri jurnalisti in 2016, s-a mutat pe teren pe 29 martie a acestui an pentru a putea filma povestile pe care nepalezii le ascund timp de douasprezece zile este ca au suferit dezastrul natural. . Victor de Cea, Elena de Ondarza si Ruben Omar Mendoza au calatorit in tara asiatica cu scopul de a da voce acelor oameni care, la doi ani de la cutremur, au denuntat lipsa ajutoarelor din partea guvernului nepalez.

Familii intregi supravietuiesc astazi in case mici de tabla facute chiar de nepalezi. „In Kathmandu, ramasitele dezastrului sunt abia perceptibile, dar in orasul din valea Kathmandu, Bhaktapur, lucrurile se schimba. Vezi temple transformate in moloz, case care au incetat sa mai aiba viata in urma cu doi ani si strazile de care sunt blocate. ramasitele cladirilor prabusite . Rutina locuitorilor acestui oras continua sa includa urcarea pe munti de caramizi prabusite pentru a ajunge la destinatie”, explica „Miradas en la Frontera”.

„Dupa cutremur, au trait in taberele de refugiati pentru a economisi bani, deoarece ajutorul primit a fost minim. Au trait zi de zi si continua la fel”, spun ei. In Bahktapur exista un complex din paie si tabla, locuinta comunitatii a peste 35 de oameni care au fost nevoiti sa-si paraseasca locuintele dupa cutremur. „Isi normalizeaza viata mergand in fiecare zi la munca, dar istoria nu se schimba, sunt oameni care dupa doi ani nu au reusit sa-si revina din tragedie”, subliniaza acestia.

In Changunarayan, o multime de nepalezi lucreaza pentru a reconstrui templul acestui oras care a fost distrus de cutremur. Doi tineri de 20 de ani care studiaza in Kathmandu spun ca in acea zona „toata lumea lucreaza la ferma”. Ei isi amintesc cu groaza ziua cutremurului, la fel ca si un barbat, care are in jur de saizeci de ani si este foarte clar ca pamantul se va zgudui din nou in Nepal. „Am acest sentiment si cred ca il stim cu totii”, spune el. Totusi, nimeni nu o rezolva.

In urma cutremurului, a fost creat ONG-ul „Hugging Nepal”, care a inceput ca un proiect pentru a raspunde nevoilor nepalezilor, dar doi ani mai tarziu, peste 150 de voluntari au plecat in Nepal pentru a-si aduce contributia . „Oamenii sunt cei care ne ajuta prin donatii private si alte organizatii”, subliniaza ei. Nirmal Khatri, un student de 24 de ani care lucreaza la ONG ca traducator, spune ca exista o iresponsabilitate politica extraordinara. „Le lipseste o viziune pe termen lung”, subliniaza el.

„Din cauza presiunilor internationale, Guvernul a impartit in trei blocuri ajutorul economic pe care il va acorda anul acesta. La inceputul anului 2017, a dat primul bloc populatiei, iar al doilea ar trebui sa il dea la sfarsitul acestei luni. , dar acel ajutor nu a sosit inca”, adauga tanarul. Potrivit lui Nirmal, sprijinul economic pe care Guvernul il va acorda anul acesta va fi de 2.500 de euro pentru fiecare bloc, iar reconstructia Nepalului va dura cinci ani.

Tabara de refugiati Chuchepati

Peste 2.000 de persoane au fost gazduite in tabara de persoane stramutate de la Chuchepati . „Miradas en la Frontera” a putut vorbi cu Maya Magar, o femeie care a parasit mediul rural si a ajuns sa inchirieze o camera pentru a locui cu fiul ei. Timp de 18 luni, Maya a locuit acolo si sustine ca ONG-urile au profitat de ele . „Multi au venit sa ne ajute si au beneficiat mai mult decat noi”, spune el.

Acum, cu 4.000 de rupii pe luna (aproximativ 40 de euro), trebuie sa plateasca 4.500 de rupii pentru lumina si camera. Ea sustine ca nu este suficient. Fereastra camerei sale era acoperita doar de cateva cearsafuri pentru ca in fiecare noapte, in Kathmandu, ploaia vine fara avertisment.